| = ce liniste e aici... | Adriana Lisandru [21.Aug.08 16:38] |
| "De la Savonarola la Andreea Esca (de fapt marionetă pentru păpușari) e o diferență zdrobitoare ca limbaj, mesaj explicit și apariție, dar îndemnul e același: să ardem pe rugul coerenței liniare toate preocupările neesențiale pentru doctrina la modă: pe vremuri era creștinismul, acum e entertainmentul cu orice preț." O observatie care parca ar inclina balanta dreptatii (daca ea ar exista cu adevarat)in favoarea tezelor (impropriu spus) guenoniene. o alchimie inversa: aurul preschimbat in fier. si nu te poti opri sa nu te intrebi ce va urma dupa. interesant text, chiar daca miza lui pare una ancorata in imediat si particular. | |
| = dreptatea revoltei… | Victor Potra [21.Aug.08 17:44] |
| Adriana, ce „mă mână-n luptă” e revolta disperată față de încarcerări, ale oricui, de toate felurile și întru orice. De aici și moto-ul meu (deși un moto este și el o carceră). Sunt, cel puțin uneori, persoană „non-grata” pe agonia, totuși această comunitate practică diversitatea în ciuda părerilor membrilor săi. Este exemplul de osmoză în care întregul este mult mai mult decât suma părților. Știu: creștinismul (sau ortodoxia) nu este cel mai mare pericol al timpurilor moderne, deși am început zbaterea cu el. Îl cunosc însă bine, îmi fac mâna pe el. Acesta este un text unde anunț ce vânez: simplificarea ca închisoare. Și o soluție, neașteptată (pentru mine): agonia. Transformarea aurului în fier poate fi relevantă ca metaforă pentru evoluția modernă, dar: 1. Nu aceasta e miza principală - scăderea valorii cătușelor cu care suntem înlănțuiți spiritual, în definitiv s-a trecut la încarcerarea de masă, trebuiau găsite soluții… 2. Pasul următor e probabil plasticul, vezi Britney Spears și multe alte bârfe înrobitoare de gând, nu face greșeala însă de a le considera mai puțin eficiente… Dimpotrivă, ceea ce este panicant pentru mine e tocmai rentabilitatea producției industriale de mituri ieftine, de plastic, ceea ce apoi permite și o versatilitate înnebunitoare: rafalele de hipnoză vin într-un ritm infernal, susținute de o buclă de feedback economic. O soluție poate fi să pleci de acasă - sau dimpotrivă, să te așezi la televizor - cu modelul agonic fredonat în gând… Care te poate duce la concluzii surprinzătoare. De exemplu: nu-mi place nu înseamnă „e urât, indigest, imoral, inacceptabil”, ci doar că mie nu-mi place, și ce frumoasă e lumea plină de lucruri care nu-mi plac, astfel se naște alegerea, și pot fi eu, unic, și prin raportările mele la selecțiile pe care le fac. Și nu în ultimul rând: nu te lăsa înșelată de virulența sau absolutismul reacțiilor unora dintre membri agonici: întregul chiar este în acest caz mult mai mult decât suma părților. | |
| + Da | Manolescu Gorun [21.Aug.08 19:25] |
| Un text bine scris, cu nerv, pe care-l parcurgi de la un cap la altul cu plăcere. Și mai are o calitate: este concis. Și rebel pe deasupra. Fără să jicnească ȋnsă pe nimeni. Ci doar să incite și să te scoată din amorțeală. Prin urmare, o „+” că merită | |
| = well done! | Marius Surleac [21.Aug.08 19:44] |
| Da, un text scris bine și foarte concis, după cum și Gorun a scris mai sus. Simplitatea nu este întotdeauna cea mai bună soluție pentru că îndreaptă totul spre banal, spre plictiseală pentru ca în final să ajungi să nu îți mai placă și să dorești ceva mai complex - toate ca într-un cerc perpetuându-se la infinit. Rebeliunea nu face decât să mai agite praful, ca o ultimă zvâcnire. Mi-a plăcut ideea abordată. Cu pritenie, Marius | |
| = Gestionarea neașteptatului… | Victor Potra [21.Aug.08 20:23] |
| Domnule Gorun Manolescu, pentru a fi foarte sincer: nu știu cum să gestionez conceptul de „oază”, sunt obișnuit doar cu mâncatul de scorpioni în drum spre coastă. M-ați luat prin surprindere. Am să spun altceva decât mulțumiri, mai aproape de Topic, o lecție (încerc să învăț în marș forțat). M-am uitat instantaneu la pagina dumneavoastră după comentariu, să văd cine sunteți din punct de vedere intelectual (10 ani de a-cultură, deh…), așa cum fac de altfel întotdeauna cu autorii oricărui com. Am deschis ultimul text postat, „Orgasm de un anumit fel (versiune nouă)”, pe care de altfel îl zărisem în listele agoniei, îl ignorasem din cauza titlului (care nu este nepotrivit!). Am făcut fizică suficientă în context educațional, și apoi lecturi până la vomă (de la Heisenberg la Schrodinger, și până la Stephen Hawking și după – lecturi ușoare vor zice unii, dar în context filosofic datoria e să înțelegi, chiar dacă nu creezi). Blaga și Barbu sunt referințe epistemice curente în facultatea de filosofie, și nu numai. Faptul că puteți să comunicați într-un limbaj accesibil ultimele abordări epistemologice, anume că descoperirea științifică presupune multă intuiție, imaginație și, din punct de vedere uman, un orgasm asemănător creației artistice, chiar dacă într-o „versiune nouă”, m-a umilit. Nu atât pentru eleganța demonstrației într-un context literar (!!!) și nu gnoseologic, cât pentru presupozițiile mele. Pentru faptul că a trebuit să primesc un com de la dumneavoastră ca să vă citesc textul. Ceea ce mă duce înapoi la Modelul agonic: ceea ce ignori poate fi ceea ce te poate crește. Nu este suficient să cultivi diversitatea, trebuie să o îngrijești, să o guști, să tresari la orice specie nouă. Sintetic lecția este: comoditatea favorizează simplitatea. Pentru această lecție pot să vă mulțumesc, fără a mă simți stânjenit. | |
| = Rebeliunea continuă… | Victor Potra [21.Aug.08 20:39] |
| Domnule Marius Șurleac, două observații: 1. Când rebeliunea este adoptată ca model continuu de luptă cu entropia culturală, calitatea de a nu lăsa praful să se aștearnă o poate transforma în tornadă. Știți foarte bine și dumneavoastră, și domnul Gorun Manolescu, că tentația cea mai primejdioasă în fața descoperirilor succesive este oboseala „maestrului”. Atunci are tendința să se aștearnă praful, situație ilustrată exemplar de Einstein. 2. Eleganța și curățenia unei demonstrații matematice sau a unei teorii fizice bine făcute, induce în mintea profanului ideea de simplitate: „idee de geniu” etc. Câte formule matematice a frământat Einstein (tot el) până la simplitatea ecuației e=mc(2), pe câte drumuri greșite a mers? Și câți înțeleg, chiar și în ziua de azi, după un secol, complexitatea din spatele acestei „reclame” pentru fizică? Simplitatea este mai periculoasă decât estimați, e cheia pentru renunțarea facilă la un mod de gândire, care începând cu ceva timp înainte de Newton (puțini știu de înaintași), ne-a dus pe calea cunoașterii foarte repede, foarte departe. Poetic vorbind, fără curiozitatea ucigătoare de simplitate (care simplitate e de multe ori aparentă!), încă ne mai luptam cu teoria lui Ptolemeu, nu cu teoria unificată a universului… | |
| = re: continuare | Marius Surleac [21.Aug.08 22:43] |
| "Simplitatea este mai periculoasă decât estimați, e cheia pentru renunțarea facilă la un mod de gândire" - exact, aici aveți perfectă dreptate și susțin acest lucru. Simplitatea de fapt este de o complexitate covârșitoare dacă stăm bine să ne gândim. Cu stimă și respect, Marius | |
| = ma bucur ca s-a facut lumina, domnule Potra | Adriana Lisandru [21.Aug.08 21:35] |
| si 1)mi-amintesc ca Eliade opunea teoriei "acultularizarii" lui Evola pe cea a "camuflarii" - poate ca asta e o solutie (solutie data, nu aflata) pentru "salvarea maselor". 2)feedbakul economic, zic eu, este, raportat la timp, nu o bucla, ci doar un balon de sapun. ma izbesc de acest paradox, uneori- desi plasticul pare mai rezistenta ca durata, prefer sa cred in lut. va multumesc pentru sfat. si sa vreau nu m-as putea lasa inselata, luciditatea seamana cu niste ochelari cu infrarosu, pe care nu-i mai poti lepada, la un moment dat. ma bucur ca v-am descoperit. | |
| = mr. potra | Leonard Ancuta [21.Aug.08 22:23] |
| eseul dumneavoastra e incomplet. nu atinge nici macar jumatate din ce se petrece pe agonia. ati lasat deoparte sau ati omis lucruri esentiale. de pilda ca se face poezie sau se face dialog cultural. ca se face dating sau suplineste frustrari sexuale. ca se scrie sub impulsul psihosomatic. ca unii sunt pur si simplu dependenti de scris indiferent ca scriu bine sau prost. si c red ca mai sunt dar nu-mi mai bat capul... | |
| = Mă arunci, Leonard… | Victor Potra [21.Aug.08 22:44] |
| … în scriere noemică, și asta nu e neapărat bine. Ce-am lăsat deoparte, e ceea ce se poate înmulți ca să mă hrănească pe urmă. Descriptivul e locul din care am plecat, nu unde vreau să ajung. „Les Petit Riens” sunt și ele semne ale sănătății ecologice, dar uneori e bine să rămână subterane, altfel se usucă ca râmele la soare… știi cât de importantă e pentru sănătatea solului o anumită cantitate de râme pe metru pătrat… Nu corectez, nu predau, învăț, eu, și cine mai vrea în haită… dar atenție! Nu suntem consolidați genetic, conjunctural sfâșiem împreună. și asta e bine, tensiunea ne face să fim alerți… Ai destulă blană pe jugulară, Domnule Leonard? Nu mi-e foame, dar dacă mi se face?... Nu te supăra, ca între lupi, știi?... Poți să mârăi la mine „Victor”, te rog… | |
| = victore, | Leonard Ancuta [21.Aug.08 23:01] |
| scopul meu in viata e sa ma simt liber, deci nu-mi plea plac haitele. sunt singuratec de felul meu si traiesc cu lumea in spate si cu viitorul in fata. si am gatul tare, mult prea tare. deci, am avut ceva de spus am spus. acum plec in drumul meu. | |
| + așa e! | Adrian Firica [21.Aug.08 23:11] |
| da! excelent: radiografie, diagnostic și ... o indicație terapeutică. "agonia" nu a beneficiat de așa ceva. hm, criză de rebeli! așa e! ... poate, editorii vor pune la locul potrivit eseul. | |
| = Victor, da | Cornel Ștefan Ghica [21.Aug.08 23:19] |
| agonia are o poveste, niciodată spusă până la capăt, și un potențial, niciodată evaluat. este o structură, mai mult decăt o formă (sau o "mișcare"). e o lume aparte prin însăși banalitatea pe care-o dezvoltă întru reacții. ai reușit să surprinzi, dar n-ai înțeles (incă) locul de unde poți fi TU. mi-o plăcut întregul tău, curajul de " a da nume", suguranța pe care te bazezi în aste nisipuri mișcătoare. știi destul de mult, ai înțeles căteceva din acest mult-puțin, dar treb' să te obișnuiești să înveți în permanență gramatica existenței. doar ea te (poate) face imun, inuman sau... felictări. cu stimă, Cornel Ștefan Ghica | |
| + pentru concizie | Claudia Radu [21.Aug.08 23:40] |
| eu nu cred ca eseul e incomplet, impropriu spus "eseu incomplet", pentru ca un eseu nu epuizeaza problema, nici pe departe, el doar o deschide, abordeaza si incerca sa o argumenteze cat mai original cu putinta. ori aici avem asa ceva. as spune ca suntem in fata un "studiu de caz", particularitatea prin exemplul si exemplificarea agonica e elegant contrabalansata de ideea de baza, adica "criza de rebeli". si votez cu conul firica: agonia are nevoie de asa ceva. | |
| = Leonard, multumesc… | Victor Potra [21.Aug.08 23:50] |
| … pentru ce-mi trebuia! Când întâlnesc un singuratic cu perii zbârliți, prima regulă (a mea) e să-l adulmec. Dacă mă mârâie, e ok. Mulțumesc, Leonard, distanța e uneori hrana ce ne trebuie… | |
| = baloane de săpun… | Victor Potra [22.Aug.08 00:05] |
| Adriana, închipuie-ți o chestie nostimă replicată la nebunie: baloane de săpun, din mii de aparate, proiectate în față non-stop. Prin televizor, pe stradă, la radio, la pisoar. Dacă nu ai un câmp de forță în jur ajungi ori la nebuni, ori să râzi cu ei continuu, la orice. Miza e: cum replici câmpul de forță cu aceeași eficiență industrială, cum extragi suficient de mulți încât să faci o diferență… | |
| = Cuanto Le Gusta… | Victor Potra [22.Aug.08 00:14] |
| Adrian mă gândeam cum să-ți spun, ce am să-ți spun, ascultând rock din anii `60. Și Carmen Miranda mi-a dat ritmul, conținutul îl aveam. Mă uit la tine, ca un nebun la alt nebun. Adică cu respect și intimitate. Să mor dacă înțeleg ce vrei să spui uneori, dar e clar: și dacă sunt pe emisfera ailaltă, simt unda de șoc, când te explodezi. Ce zici, dacă săpăm din două direcții opuse, ne întâlnim la mijloc, în nucleu? Ca exemplu clasic al luptei cu simplificarea, ești: impertinența gândirii. Așa că îmi permit să te gust și când nu te înțeleg. | |
| = inuman de uman… | Victor Potra [22.Aug.08 00:34] |
| … de asta mă feresc, ori de câte ori pot, Cornel. Dacă-mi găsesc locul, am murit prin cumințire subită. Cât despre ce înțeleg și ce știu, sunt într-o continuă aproximare, dacă mi-e frică de ceva, mi-e de „înghețare”. Eu am fost înghețat complet 10 ani… Știi cum e? la fel de comod ca într-un coșciug de lux, cu plasmă în fața ochilor, tub de suc în gură și pamperși pneumatici. Știu că nu asta ai vrut să spui, dar nu îmi caut locul, ci poate, cel mult haita volatilă alături de care să vânez… | |
| = concizie versus circumcizie… | Victor Potra [22.Aug.08 00:50] |
| Claudia, în momentul în care începi să explicitezi, să faci mitologie, abia atunci începi să simplifici cu adevărat, pentru că începi să justifici un singur punct de vedere. Mulțumesc că ai pus degetul pe rană: greutatea în scrierea aceasta a fost găsirea cuvintelor, nu gestionarea eflorescențelor. Toate exemplele date de mine sunt trăite intens prin textele tâlharilor, cu gloanțe cu cap vidia, care au străpuns. Nu vreau să fiu vulgar, dar agonia e locul în care mi-a crescut prepuțul la loc, și m-am trezit cu gura goală de argumente. Chiar e bine să reînveți coliba, e chiar concisă, știi? Și replicabilă fără 10 fabrici… | |
| = nimic mai mult | Cărăușu Andrei [22.Aug.08 01:16] |
| pun pariu ca o sa fiu proscris de agonia.ro dar nici mie nu-mi place criteriul pe care il urmaresc editorii acestui site. Am vazut niste poezii nedemne de promovat dar din pacate erau pe prima pagina, apoi la subiecte fierbinti. eu chiar ma intristasem,deorece erau doar texte de uzura, fara valoare literara. Nu doresc sa dau exemple, nu-si are rostul, dar ca idee pot sugera vag: versuri ce contin explicit actul sexual. Site-ul nu mai este ceea ce era la inceput. deja incepe sa-mi para rau ca mi-am facut din nou cont. | |
| = Ce s-ar face un ecosistem fără rebeli? | Călin Sămărghițan [22.Aug.08 02:19] |
| Victor, hai să te învăț: Să-măr-ghi-țan. Simplu, ardelenește, de la Sămărghita, dar unii spun că ar fi armean. Am zâmbit. O radiografie a agoniei nu ar fi avut curajul să o facă decât Victor Potra. A făcut-o și i-a spus frumos, să recunoaștem, "ecosistem". Am putea "trăi" unii fără alții? În acest ecosistem el introduce "rebelul", iar din ceea ce înțeleg eu de aici, văd în rebeli un fel de electroni liberi care preiau "undele de șoc", ori conduc diferitele "curente" de orice nuanță ar fi ele. Și nu are dreptate?, doar el este cel care a "încasat-o" întotdeauna, ori a fost interzis, ori eliberat doar în circumstanțe clare și bine determinate. Care e avantajul lui? El, electronul liber, rebelul, vede lumea din toate părțile. Dar cred că aici există și un dezavantaj: el migrează doar spre locurile cu potențial mai ridicat, părăsindu-și întotdeauna nucleul. Dar până la urmă acesta e rostul lui: să alerge, să graviteze, să lovească, să conducă, să bombardeze. Și el face parte din ecosistem, chiar și atunci când prădătorii se odihnesc, ori marii ierbivori rămân la umbra răcoroasă a câte unui bătrân baobab. Hehe!, se pare că rebelul e mereu în mișcare, el nu se ascunde niciodată. Cu simpatie. | |
| = Să-măr-ghi-țan! - rostește! - rostesc… | Victor Potra [22.Aug.08 04:43] |
| Paradoxul meu personal în întâlnirea cu tine nu este privirea plină de sânge transformată în lăfăială la 3 metri distanță (niciodată mai puțin), nici crezul furat fără rușine și transformat în steag personal, nici măcar împărțirea îndoielnică a umbrei unui baobab cu umbră focusată, nu… Ci nevoia să-ți simt mirosul în ecosistem, ca să mă simt în siguranță… Asta mi-e cu adevărat surprinzător. Folosind metafora ta, faci cărări cuantice pentru electroni, și , deși mi-e dragă și starea de quark, nu poți să te hrănești doar cu incertitudine… Sau poți? O să aflu, cumva… Deocamdată șed, și repet, ardelenește: „Să-măr-ghi-țan. Simplu, de la Sămărghita”. De la un singur lucru nu pot să abdic, rostul meu: să dezintegrez, să eliberez energie, Dumnezeu să ne ferească pe toți de ce-o mai fi însemnând și asta… | |
| = Unde e rebeliunea? | Laurențiu Orășanu [22.Aug.08 08:57] |
| Pus in situatia de rebel, volens-nolens, prin trimiteri repetate la Atelier, autorul vine cu un text cumintel, in care trece singularul la plural, si face din cei cativa rebeli (cu adevarat, nu rebeli literari) un intreg site rebel. E o concluzie invalidata de inductia completa, ramane doar declarativa si la nivel de inductie incompleta. Multiplicarea fenomenului (sustinuta de autor NOTA BENE: s-a si intamplat, poezie.ro, daca nu gresesc, primul site cuprinzator, istoriceste vorbind, si inca, la moment, cel mai cuprinzator, ca numar de accesari, a fost copiat de alte site-uri, cu aceleasi greseli, sau fara acestea, dar cu altele) l-ar lipsi de singularitate si tocmai de caracterul 'rebel' gasit de autor ca trasatura definitorie. Multitudinea de preocupari, abordari literare, etc. a fost mereu pe acest site o piedica in transformarea sa intr-un suvoi literar. Incercarea de a-l declara ca atare a esuat, parerea mea. Poate ca tocmai asta e bine, ramane un fenomen care, cum s-a mai zis aici, se defineste din mers. Sa-l generalizam la nivelul societatii? Cu gasti, sau hai sa zicem subiectivism la vedere, cu ignorarea genurilor sau a celor care nu scriu 'ca noi', cu gargara exchibitionista a unora, cu incultura altora, cu temeneli reciproce aducatoare de recomandate ? Pai asta gasim peste tot in societatea romaneasca. Daca ne uitam numai la genul proxim, Uniunea Scriitorilor, vedem in agonia un embrion, cu toate bunele si relele. Unde e rebeliunea? Ghiocel | |
| = * | Andrei Trocea [22.Aug.08 09:28] |
| rebeliunea e rara si doar acolo gasesti intemeietorii de curente. ceilalti sunt apartinatori ai unui curent sau al altuia, deja argumentat si salutat, deja consfintit. vorbesc de rebelii adevarati, cei care se smulg de arta tot pentru a crea arta. in rest ecosistemul agoniei are cu adevarat toate speciile pomenite. salutara in textul tau e in primul rand initiativa. fata de altele anterioare, nu se doreste o transformare sau o imbunatatire. e doar o analiza la rece, punctuala. si subiectiva. dar asta nu e o acuza. ar fi absurd sa ceri obiectivitate in literatura. ca sa abat condeiul in zona viziunilor intime (:-)), cred ca rolul meu si al tuturor de pe site se schimba in functie de timp, de activitate, de inspiratie, de acel ceva pe care nu stii sa-l descrii. insa este foarte bine ca exista toate tiparele, care intr-un fel sau altul te ajuta, constient sau inconstient, sa-ti alegi specia din care vrei sa faci parte. drept rezumat, o initiativa care merita aplaudata!!! | |
| = Vânarea rebel-ității… | Victor Potra [22.Aug.08 15:10] |
| Nu e vorba de rebeliune, aici, poate de rebel-itate, ca potențial. E vorba de spațiul alocat în comunitate, și pentru rebel, și pentru altele, e vorba de diversitate întru unitate. Uniunea Scriitorilor nu funcționează ca un întreg, agonia da. Uniunea e o colecție de multiplicități, de aceea eșuează în găști. Am făcut în eseu diferența între multiplicitatea gașcofilă și diversitatea organică, nu mai revin. Rebelul poate apărea deci pe cale de consecință (una din multele posibile), ipoteza este însă a unui sistem divers cât o lume în miniatură, funcționând laolaltă nedistructiv. De aceea modelul agonic poate fi portat și în experiența personală a fiecăruia. Și nu-i nevoie să impui cu surle și trâmbițe nimănui, nimic. Poți să-l iei în buzunarul hainei mentale cu care te apropii de experiența zilnică. Și nu e deloc subiectivism represiv, e subiectivitate asumată, cu deschidere față de o multitudine de obiecte: epistemice, emoționale, religioase, artistice. E o relație subiect-obiect în care subiectul nu mai este nevoit să-și păstreze consistența prin refuzul repetat al obiectelor inconsistente cu sine, ci cuprinde emoțional, digeră gnoseologic, transformă artistic. Pe de altă parte o asemenea atitudine, în zona culturii, e atât de neobișnuită în România, încât simpla ei înfățișare poate părea o rebeliune, cel puțin față de ordinea prestabilită a lui „noi versus ei”. Poate aici e de găsit o rebeliune în masă, împotriva veșnicului „versus” din spațiul spiritual românesc. | |
| = despre dinamica placilor tectonice in falia agonica | noemi kronstadt [22.Aug.08 17:08] |
| acest text mi-a adus aminte, amuzant, dar nicidecum anecdotic, de una din primele mele fugi de acasa, care erau plecari in toata regula, cu traista, cu calm, cu parul in ochi, dar nu in fuga, din pricina unei rebeliuni antifelinice a d-nei k impotriva rebelitatii constante, dar neincruntate, a fiicei sale.am simtit nevoia irepresibila sa ma uit in oglinda si acolo, cu ochii in ea si in mine din ea sa-mi spun da, domnule, adica de ce sa nu existe rebelul de garda care sa aduca aminte, pulsatil ori exploziv, ca ce nu se foloseste, se usuca si cade si ca suntem si ce ne prefacem ca uitam, ori ne e lene ori ne e teama ori ne e oricum, numai sa nu fim cum suntem | |
| = aveai zmeu, noemi? | Victor Potra [22.Aug.08 20:45] |
| Aveai zmeu când ai fugit întru rebeliune? O altă viziune, în continuarea textului acesta, e că Sir Homo Sapiens pleacă degeaba de acasă, dacă nu îl așteaptă pe drum măcar un zmeu, unul mic. O zi, un zmeu. Altfel, paști, un lucru util, dar noi nu mai suntem doar încă o specie, suntem generatori de specii noi, deci a fi rebel e o responsabilitate, nu un răsfăț, generozitatea creației nu o să țină la infinit, trebuie să îndreptățim investiția în noi, nu-i de șagă, e criză de zmei… Tu aveai… Noemi?... | |
| = :) | ionela chiru [23.Aug.08 09:13] |
| dă-i bice Potra, dă-i bice! ți-aș fi dat și io la gioale cu o comeată gălbejâtî da' punga-i golă cum s-ar zâci... prietene în cazul în care te-oi fi băgat în cețuri cu aceste vorbe de mai sus, așe un fel de traducere liberă: bun textu' lovește unde trebuie. te felicit. | |
| = Desi, | Manolescu Gorun [23.Aug.08 10:19] |
| dupa mai multe sugestii din partea unor comentatori, textul a fost trecut (cu intarziere) la "recomandate", observ ca-i lipseste "+" rosie care i se cuvine. | |
| = savonarooolaaaa! | serban georgescu? [05.Dec.08 14:37] |
| victor daca ai sau stii despre vreo carte scrisa de savonarola, poate chiar o traducere in romana, indruma-ma si pe mine cum sa o procur poa sa fie si franceza multam | |
| = re Șerban Georgescu | Victor Potra [08.Dec.08 01:19] |
| Șerbane, din păcate nu am. Și mie îmi va trebui curând, pentru documentarea la omanul "2084". Dacă găsesc ceva te anunț, te rog mult să faci același lucru... :) Și scuze pentru răspunsul întârziat :) | |