| = părere | Aurelia Borzin [18.Aug.08 19:14] |
| Carmen, Se cere un... titlu. E o confuzie la nivel de spațialitate. Dacă în primele trei "strofe" te percep transpusă în acel corp neidentificat - și ideile mi se par cursive, legate (cu excepția imaginii crucii, care mi se pare distonantă - cel puțin nu cu "drumul mătăsii" s-ar lega), păi pe final... acea o a treia "ființă nouă"... răstoarnă peste cap... acea axă poetică a două ființe topite în una, idee pe care ai încercat să o creionezi dintru început. | |
| = imposibil de explicat | Alberto M. Popesco [18.Aug.08 19:18] |
| îmi place mult poemul. ceea ce mi-a plăcut este modificarea mitului păsării phoenix. cel puțin așa am dedus din ultima strofă, o continuă renaștere după o plecare care valorează cât o moarte. carmen, îmi place când poemele povestesc o mică întâmplare, când poemele urmăresc un fir epic, nu doar devin o simplă aglomerare de metafore. primele 2 strofe întocmesc registrul pe care se va scrie poemul în sine, sunt fundația de la care se pleacă, asemenea unei caravane pregătită în cele mai mici amănunte pentru a traversa deșerturi și mări. totul se face sub atentă supraveghere a îngerului păzitor, prezint aici sub forma crucii. drumul caravanei e alegoric, ea nu va pleca mai departe de un pas de lângă el. pur și simplu, iubirea este o călătorie plină de aventuri a unuia prin celalălat și invers. în strofa a treia apare el, în sfârșit, călătoria a început, o pânză freatică e prima descoperire pe care o fac amândoi brusc. înaintarea e asemenea unui panzer german, nimic nu-l poate opri, e o călătorie care se transformă totul într-o cucerire. strofa de final e oarecum ruptă de contextul poemul și de firul epic, dar oferă o imagine din afară a caravanei celor doi. e un jurământ de supunere, de vasalitate veșnică. o promisiune demnă de un merlin îndrăgostit, varianta Carmen Manuela Măcelaru 2008. Sau dacă vrei, Carmen, ultima forță dovedește că dragostea e magie și tot ce înseamnă iubire nu se poate explica în cuvinte simple. Ai nevoie de o baghetă magică și 2 pulsuri pentru a face cu adevărat miracole. mai remarc și perfecta simetrie a strofelor 3 - 2 - 6 - 2 - 3 foarte frumos poemul, Carmen un amical magic | |
| = re | Carmen-Manuela Macelaru [18.Aug.08 20:10] |
| aurelia, ai dreptate cu titlul, dar cand am poeme cu *** inseamana dedicatie, mai am cateva pe pagina, nu multe, evident ca numai eu inteleg. ar fi meritat un titlu.pe drumul caravanier ce leagă continental prin Iran, India de N-V și centrul Asiei nu au trecut doar musulmani sau crestini au trecut calatori, comercianti. observatia ta e bine venita, pe drumul matasii ce duce spre el imi pot permite orce calcul:) albert-merlin, iubirea e plina de aventuri ca pe drumul caravanier, cine da cine primeste, pana cand se ajunge la o confuzie intre cei doi si brusc apare a o a 3-a fiinta. va multumesc si va mai astept mcm | |
| = Pe scurt | Ioan Jorz [18.Aug.08 20:32] |
| Carmen Manuela, eu nu am să-ți scriu un comentariu atât de lung - de om îndrăgostit, cum e cel scris de Alberto. Am să-ți spun, doar, că mi-a plăcut. Aș renunța, totuși, la "ca într-o expediție", versul trei. Strică versul și îmi pare și ușor naiv. Cu prietenie, | |
| = jorz | Alberto M. Popesco [18.Aug.08 20:40] |
| poemul mi-a plăcut mult, de aceea l-am comentat așa de kilometric. văd că ne ții evidența, cu cât vrei să te plătesc? sau tu multumești să fii naș :D | |
| = re | Carmen-Manuela Macelaru [19.Aug.08 10:03] |
| ioan, versul de care vb mi se pare usor descriptiv dar nu deranjant, o expeditie in celalalt e chiar indicata uneori. albert, ai facut multe observatii la text care si mie mi-au scapat, mi-a placut vasalitatea vesnica, e o idee buna. am sa-ti dau add sa mai facem schimb de pareri. va multumesc si va mai astept mcm | |
| = Insist | Ioan Jorz [19.Aug.08 13:10] |
| Carmen-Manuela, te contrazic. Expediția este expediție. Călătoria, sugerată prin eliminarea prozaicei expediții, are ceva mistic, inițiac, este altceva. Opțiunea ta! Cu prietenie, | |
| = Patrunzi in fiinta iubitului | razvan rachieriu [19.Aug.08 14:53] |
| Pătrunzi cu toate caravanele iubirii în ființa iubitului, te întinzi în pământul moale al sufletului pereche ca o “pânză freatică” din care beau însetate instinctele feminine și faci din versuri un “bol de cristal” în care se întrevede imaginea partenerului. | |
| = re | Carmen-Manuela Macelaru [20.Aug.08 08:56] |
| ioan, eu ma gandisem in felul urmator, calatoria este un vioaj, un umblet, un drum, expeditia este mai mult, are un anumit scop, stiintific, comercial, e de lunga durata, ai posibilitatea de a campa,de a explora, in speta, sa tergiversezi cat vrei prin universul iubitului pana ajungi la rezultatul cautat. razvan, sunt ca o panza freatica care plutesc prin el pana la absorbtie. va multumesc si va mai astept mcm | |
| = * | Andrei Trocea [22.Aug.08 04:07] |
| delicat si foarte sugestiv sfarsitul poemului, copilul pe care imprimi imaginea tatalui, ca sa-l poti tine oricand in brate si intr-un fel sa-l inlocuiesti atunci cand se departeaza de tine. "am să creez o ființă nouă ca un bol de cristal prin care să te văd când ești plecat" e un poem al caravanelor dinauntru, al panzelor freatice in care de sapi vei gasi apa rece si proaspata sa te adapi, al plecarilor ciclice. iar peste toate, asemenea unor raze rasfrante, imaginea celuilalt coborata in tine. cu prietenie, andrei t | |
| = andrei | Carmen-Manuela Macelaru [22.Aug.08 08:16] |
| o descifrare usoara, exact ce am vrut sa spun, ai prins fara nciun efort,pentru o ora asa de matinala.fiecare isi ia cu el caravanele pe unde merge. te mai astept. mcm | |