| = Absolutio | Călin Sămărghițan [19.Aug.08 16:37] |
| Un text matur, scris solid, cu siguranță, fără ezitări. Propoziții scurte, stări abrupte. Mișcarea scenică este aproape absentă, de aici, probabil, tensiunea acumulată ce este exprimată în gesturi lente, înghețări de imagini și prim planuri paralizante. Parcă aș citi un scenariu al unui film de Wong Kar-Wai. Nu este recomandat "holywood-ienilor". "Absolutio" - iertarea, dezlegarea finală, asumând condiția umană parcă în integralitatea ei. | |
| = Wong Kar-Wai | Maria-Gabriela Dobrescu [19.Aug.08 20:47] |
| Da, iertarea, dezlegarea finală de care se pare că avem nevoie cu toții. Mulțumesc pentru citire și aprecieri. Nu am văzut filmele lui Wong Kar-Wai, dar le voi căuta. Sunt încântată de faptul că și proza asta a plăcut cuiva. | |
| = Când un suflet părăsește lumina... | Emil Iliescu [19.Aug.08 21:04] |
| Când un suflet părăsește lumina, se spune că ia cu el ultima imagine întipărită pe retină! Ce alinare poate fi mai blândă pentru cel care pleacă decât pașii ultimului sărut de pe buzele, care altădată i-au rostit cuvinte de iubire, decât atingerea unei mâini care i-a mângâiat nopțile, decât șoapta, care tremură în aerul rotund al fâlfâirii morții, și care dă iertarea finală! Un text duios și simplu, ca însăși dragostea adevărată, singura care transcende viața și moartea. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Bucuroasă de prieteni | Maria-Gabriela Dobrescu [20.Aug.08 06:00] |
| Comparația pe care ați făcut-o în final e ca o mângâiere prietenească pe umăr. Scriu simplu pentru că sunt un om simplu și mă bucur nespus că simplitatea mea a găsit ecou și în dumneavoastră. Nu știu dacă voi reuși vreodată să găsesc și eu cuvinte mai potrivite decât cele lăsate până acum pentru textele dumneavoastră. Cu aceeași prietenie, Maria | |