| = Să mori de dragoste rănită | Maria-Gabriela Dobrescu [18.Aug.08 17:30] |
| După "Ultimul vals" este al doilea text pe care îl citesc și recitesc cu aceeași plăcere. Îmi place mult felul în care vă conduceți cititorii spre final. Am reținut și afirmația despre îndrăgostiții lumii:"se hrănesc doar cu iluzii, speranțe, năluciri". | |
| = final original | Diana Todea [26.Aug.08 14:45] |
| Am avut impresia că citesc pagini din Tolstoi, dozate de alte rânduri din literatura rusă. Pot spune că mi-a făcut plăcere să observ cum toate ideile se îmbină într-o proză cursivă, originală și pe alocuri, chiar profundă. Deși intriga pare a fi veche de când lumea, așa sunt cam toate tragediile omenirii. Încep și sfârșesc din dragoste. Poate sufletul lui Mavroșin a fost împrumutat de Cel de Sus cu bună știință, ca să ne arate, în final, că periplul iluzoriu al iubirii este în fond doar un joc social. | |
| = * | Andrei Trocea [26.Aug.08 14:54] |
| atmosfera aceea dostoievkiana, ori bulgakoviana e foarte bine redata, de la numele personajelor la jocul de scena. un text deosebit, cu personaje conturate cu indemanare, care te sustrage lumii de azi si te duce in alte veacuri. cu prietenie, andrei t | |
| = Maria, proza aceasta..... | Emil Iliescu [26.Aug.08 21:47] |
| Maria, proza aceasta este una la care țin foarte mult, după "Pădurea lui Orbișor". Așa că nu pot decât să mă bucure aprecierile tale venite din suflet. Cu mulțumiri, Emil Iliescu | |
| = Diana, am trăit mereu cu senzația... | Emil Iliescu [26.Aug.08 21:52] |
| Diana, am trăit mereu cu senzația că nicicând în lume nimeni nu a reușit să facă introspecția sufletului uman, așa cum au făcut-o marii scriitori ruși. Proza de față am scris-o ca pe un modest omagiu celor ce s-au aplecat cu înțelegere spre partea cea mai delicată din tot ceea ce a dăruit Bunul Dumnezeu omului: sufletul. Cu mulțumiri pentru aprecieri și te așteptăm pe site cu noi încercări! Emil Iliescu | |
| = Andrei, tu, ca întotdeauna... | Emil Iliescu [26.Aug.08 22:00] |
| Andrei, tu, ca întotdeauna,ai fost aproape de textele mele cu aprecieri de substanță. Eu, din motive ce țin de boala mamei mele, care s-a agravat în ultimul timp, n-am mai avut vreme să trec pe sub "fereastra" literară a bunilor mei prieteni: tu, Teodor Dume,Doruleț Iconar și alții. Ești de-acum pentru mine una din vocile limpezi ale acestui site și nu știu dacă să apreciez mai mult proza ta cu irizări din Goya sau poezia sensibilă și tandră ca "Janus ori...". Cu mulțumiri prietenești, Emil | |
| = re emil | Andrei Trocea [26.Aug.08 22:05] |
| emil, desi cred ca acest comentariu va ajunge la offtopic, vreau sa iti spun ceea ce am vrut sa iti spun mai demult: ca iti sunt aproape in incercarea grea prin care treci, ca stiu cu prisos ce inseamna si prin ce treci si ca raman, ca intotdeauna, un vizitator si un prieten al textelor tale. cu prietenie, andrei t | |