| = * | Elena Marcu [16.Aug.08 17:08] |
| e un text pentru care am adulmecat mult prin spațiul ăsta. unul care să mă scrie dinăuntru și să-mi repare tăcerile. nu e că mi-a plăcut, m-a încovoiat. ăsta e un comentariu imbecil și egoist dar am ținut morțiș să-mi pun semn de carte. nu mi-au sunat bine „trăsăturile oglindite”, m-au scos din vârtej. | |
| = comentariu | alexandra bogdan [16.Aug.08 17:49] |
| Mă face să intru într-o atmosferă și să vreau să îi deslușesc mecanismele. Să descifrez imaginile și să le conectez unele de altele. Am impresia că toate se întrepătrund. Cercuri concentrice. Poate chiar cercurile apei, căci despre ele e vorba. Undele care din ele însele produc alte unde. În capul meu se produce însă o fisură aici: "în apa acestui ceas imens unde ne rotim, limbi egale." E prea mult. Aici devine pentru mine oarecum necredibil și forțat. Poate pentru că este adus în față CEASUL - element care nu intra în vocabular până în momentul ăsta. În capul meu nu se produce legătura și de aceea. Aș putea să forțez, dar vreau ca ea să se producă natural. Dacă sar peste ce am citat, totul e ok. Cercurile continuă. | |
| + . | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| dupa ce citesti primele doua versuri ma gandesc la precizia ceasurilor elvetiene, cam asta e precizia descrierilor din poem. dinamismul derivat din rotite, din miscarea starilor. ok este poetic la nivel lingvistic insa devine foarte vizual, cel putin eu chiar vizualizez starile alea ca pe niste rotite care se influenteaza intre ele, in functie de rotatie. pe la sfarsit ceasul devine un fel de axis mundi. pe urma imaginea iubirii care-si iese din albie e misto. bineinteles, pentru unii poate fi comuna insa mie-mi place contextul in care ai folosit-o ( intregul ansamblu al poemului ). btw, ideea de marsupiu eu o asociez cu ideea de placenta. ceea ce ma bucura e ca titlul se leaga destul de bine de text, in special de final, cel cu apele. e un sentiment de completare pe care il ai cand citesti. | |
| = dacă tot e despre ceasuri... | dan mihuț [06.Sep.08 00:01] |
| elena, ce spui tu e prea măgulitor ca să mai adaug ceva. elexandra, probabil că declicul e provocat de vreun efect interior care e discordant în relație cu textul, cum se întâmpla la aproape uitatele picap-urile, sărea acul și... evident, vina e a textului. claudiu, e un privilegiu să treci pe-aci, deci oricum vei fi trecut... iar dacă ai socotit că n-ai trecut degeaba... mulțumesc frumos pentru semne! | |