| = societatea informațională și societatea cunoașterii | Monica Manolachi [28.Apr.06 01:15] |
| Crina, m-am oprit la eseul tău pentru că mi-a plăcut ideea de a comenta texte din reviste "de căpătâi". Poate nu aș fi intrat să comentez dacă nu aș fi avut parte astăzi de o discuție în care s-a făcut diferență între societatea informațională și societatea cunoașterii. Poate că articolul scris de Andrei Cornea a avut ca temă numai societatea informațională, cum este (ne)înțeleasă de multe ori și care îi sunt neajunsurile. Bombardamentul cu informație nu este ceva nou, alte societăți au suferit mai mult decât noi din cauza asta. Pe de altă parte, nu pot să uit cele două ore de televiziune și desenele animate o dată la două săptămâni, nici refrenul "două decenii de împliniri mărețe" și nici ziarele în care nu prea aveai ce să citești înainte de ’89. Ceea ce este un fapt este că uneori, oricât de informat ai fi și oricâtă informație stocată ai avea pe un computer, nu e de ajuns pentru a trăi normal. Arhivarea este necesară, dar nu suficientă. Răspunsul la această problemă se pare că a apărut în domeniul economic, pentru că inițial a existat conceptul de economie a cunoașterii. Asta ar însemna în linii mari că la nivelul unei companii se iau în calcul nu numai capitalul așa cum e definit în manualele clasice (fix, circulant; material, financiar, uman). Se merge mai departe și se ia in calcul și capitalul intelectual, experiența în domeniu cuantificată nu doar prin numărul de ani, ci mai ales prin fapte. UE chiar are pe site o politică bazată pe această combinație între societatea informațională și economia cunoașterii. Practic, rămâne înțeles că economia se bazează din ce în ce mai mult pe informație ca produs, ceea ce va spori accesul la informație pe măsură ce tot mai multe persoane au acces la internet, în timp ce societatea cunoașterii aduce în plus latura creativă, relațională, cea mai bună investiție fiind la ora actuală în capitalul intangibil, uman și social. Mă uit puțin în articolul lui Andrei Cornea și selectez: "dacă asimilarea hranei ne ține în viață, asimilarea informației menține spiritul viu, obligîndu-l să se miște și să se transforme. Totuși, ceea ce ne dorim de fapt nu este inovația, ci rutina, ordinea, și nu noutatea; numai că, pentru a dobîndi rutina, e adesea nevoie să devorăm contrariul ei." – probabil că asimilarea de informație nu este benefică dacă informația vine preponderent dintr-o singură direcție sau pe căi pe care nu le poți diferenția prea mult. Mă gândesc la o casă unde să spunem că nu există decât acces la un post de televiziune și la alta unde există numai acces la internet. Cât de viu te menține dacă asimilezi informație depinde nu numai de conținut, ci și de mijloc. Una e să "te uiți" la TV (să uiți de tine, de ce vrei să faci), și alta e să cauți ce vrei. Diferența pasiv-activ înseamnă mult. Internetul implică o deplasare ce-i drept mai intai mentală, dar în ultima vreme implicarea este din ce în ce și sufletească. Internetul devine un mijloc zilnic de comunicare. De aceea, societatea cunoașterii are nevoie de locuri de întâlnire, de aviziere, de portaluri, de camere de chat, de videoconferințe, de educație online, de întâlniri virtuale și altele. Chiar acest site este o expresie a acestei tendințe. Poate ar fi util să avem la îndemână și articolul de la care s-a pornit: http://www.algoritma.ro/dilema/fw.htm?current=NumAnt1.htm Dacă mă uit puțin la expresiile din engleză, "information society" și "knowledge economy", este interesant că "in-formație" și "in-formation" sunt destul de înrudite în cele două limbi. În schimb, "cunoaștere" și "knowledge" au începutul comun, rădăcină care se găsește și în greacă, și în latină, și în sanscrită. Partea a doua însă diferă. În engleză, se crede că "ledge" ar veni de la "lock", care înseamnă "acțiune, proces" (de aici prețuirea faptei în ziua de azi, în sensul menționat mai sus). În română, "cunoaștere" este înrudit mai mult cu "consciousness" – conștiință. | |
| = sf și informație | Sonea Roxana Crina [28.Apr.06 13:06] |
| Monica, recunosc, m-am crucit ușor la comentariul tău, l-am citit azi-noapte, și mi-am zis că e mai înțelept să-ți răspund ziua. Articolul d-lui Cornea nu făcea o distincție clară între societatea informațională și societatea cunoașterii. Prezenta doar un amalgam cu proprietăți, care, cred eu, țineau mai mult de informație. Informație de la care am plecat în eseu, dar tratat ceva mai clar și mai complex. Ideea cunoașterii în eseu a fost reprezentă de etapa asimilării informației. N-am discutat despre potențarea acesteia, deși citind comentariu tău, observ că este o latură numai bună de dezvoltat. Nu știam ca se ia in calcul, acum divizat, ca și valoare clară, capitalul intelectual. Cred că e o metodă foarte bună de a atrage atenția asupra subiectului, dar nu cred că nu s-a ținut cont de acest concept până acum, cred că a fost foarte prezent, dar nu conștientizat "experiența în domeniu cuantificată nu doar prin numărul de ani, ci mai ales prin fapte". Cam asta e ideea oricărui CV. Faptul că Internetul potențează acest aspect, prin "activarea" celor care îl utilizează, deschide intr-adevăr un nou plan de putere. Și ne vom activa cu toții grație globalizării indiferent de ce rădăcini au "knowlegde" și "cunoaștere" (idee foarte întresantă, mă intreb unde ai gasit-o). Informația ca produs e o evoluție normală a lucrurilor. Într-un ritm al dezvoltării ca cel actual, peste 20 de ani, noi vom fi mamuții erei terrabyte-ului, depășiti. Abia aștept inființarea de facultăți cu scopul de a instrui omul sa isi utilizeze inteligent neuronul (limitat ca si capacitate de a stoca) in cautarea si integrarea corecta a vâltorii de informații. Abia aștept revoluția din educație și învățământ. Atunci să vezi pierderi în spațiu, ruperi de material pe suport virtual și minți dezorientate. Abia aștept... | |