| = comentariu | alexandra bogdan [12.Aug.08 04:05] |
| Mă face să consider destul de trist ceea ce se vrea, de fapt, sarcastic. Nu știu de ce. Probabil și datorită caracterului extrem de personal al relatării, dificil de catalogat drept proză, tocmai din lipsa unor detalii sau, mai corect, din abundența unor detalii incomplete. Oricum, biografia ta e mult mai plăcută la citire. Nu te supăra că am zis așa. Chiar mi-a plăcut biografia. | |
| = cum se scrie textul ăsta… | Victor Potra [12.Aug.08 18:12] |
| Acest text se va scrie singur, pe măsură ce o să curgă mailurile și Re-urile. Personajele se vor defini pe parcurs, prin scrisori. Este un text scris în doi, pe principiul ping-pong, cu variații de șah, și atunci intenționat detaliile sunt incomplete (observație corectă, Alexandra), pentru a nu-l limita prea mult pe celălalt. În acest context abundența înseamnă și opțiune, se poate merge pe mai multe piste, coautorii aleg unul de la celălalt de-a ce vor să se joace mai departe. În principiu acest text trebuie să mai crească preț de ceva ”mailuri” pentru a fi proză, dar aici e locul lui, doar că e un proiect în dezvoltare. Sper că va fi o poveste interesantă să vedem cum se conturează sub ochii noștri și personajele, și firul epic. Sursa inițială a textului sunt două comentarii, de tip „fandare” – „contra-atac”. Dacă autorul „fandării” dorește să continue, atunci se va face cunoscut implicit, prin următorul „mail”, dacă nu, acest proiect se încheie aici. Vom vedea, eu am doze de răbdare luate din timp de la chioșc. Nu mă supăr, dimpotrivă, mai ales că întotdeauna m-am simțit tot atât de frumos precum biografia mea, întotdeauna nici mai mult, nici mai puțin, mulțumesc pentru compliment. | |
| = no subject | noemi kronstadt [13.Aug.08 00:31] |
| "hai ma ca nu esti zdravan la cap, ce naiba, ti-am zis eu c-o s-o iei razna de tot dupa ce plec si-ar fi cazul sa te aduni si tu mai repede, pana nu te aduna altii, ca e pacat de mintea ta aia bine mobilata...mi-a zis mari ca ai facut o criza urata de turbare cu ea, ai speriat-o ingrozitor si nu stie daca sa mai vina sau nu la tine, ca oricum s-a cam saturat sa adune dupa toti ciudatii aia dupa care ai fost mort intotdeauna... uite care-i faza, victore, eu n-am inteles ce-ai vrut tu sa zici acolo cu teatrul si manipularea, ai fost pe dinafara cu totul, ca asta ma si enerva la tine, erai cam tot timpul pe dinafara la toate, fixai peretii aia de parca erai boul baltii in pana de vopsea, puteam eu sa-ti zic de toate, ca te uitai la mine cu privirea aia a ta de-mi venea sa mor, sa crap sau sa-ti crap tie capul.da, ma, daca nu faceai mizeria aia de la sfarsit, eu ti-l crapam, asa sa stii, ca acum nu mai are niciun sens sa mai ascund asta, ce-a fost, a fost, asta e...si e cazul sa-ti spun ca faza cu nikki a fost asa, sa vad de ce esti in stare, daca ai ceva sange in plamani, ca de fapt am stat ca proasta la andutza pana la doua noaptea, de adormise aia pe scaun pana s-a trezit fi-su ala mic si m-am simtit jenata sa mai stau pe capul femeii, prietena prietena, da nici chiar asa...si mi se pare chiar nesimtire sa dai vina pe mine pentru toate, asa, otova, daca vroiai armata salvarii, n-aveai decat sa te duci cu aia, nu sa te insori cu mine, eu nu ti-am zis niciodata ca sunt ce nu sunt si nici n-am avut chef sa fac pe mironosita cand imi venea sa sparg peretii cu tine.iar nikki chiar e baiat bun, degeaba zici tu ce zici si asta e alta chestie pentru care te-am urat de moarte, cu spume te-am urat, vorbeai ca ultimul santierist cand ia bonurile de masa si le topeste la prima bodega , nu te puteai abtine nici daca te strangea dracu' de podoabele tale dragi, si acum ma apuca greturile cand imi aduc aminte, ce sa mai zic...si oricum e prea tarziu sa mai zici acum ca nu te uitai la mine ca la o toanta, foarte bine, poftim, o toanta si-un ciudat, mare branza, uite ca lumea e frumoasa cu o toanta ca mine, tu ce mare smecherie faci , la urma urmei??? na, ca m-ai facut tu varza acum, ca mi-am amintit de toate mizeriile de la sfarsit si bleahhhh, gata.ai noroc ca trebuie sa ies, ca a sunat iubi din parcare, iar l-au apucat dracii ca am intarziat , mergem in quantic, ca am auzit ca e super cool.poate mergi si tu, ar fi fain sa ne intalnim acolo...nooooo, precis ai face iar vreo faza nasoala, ca atunci la iron...nope, n-am niciun chef sa ma intalnesc cu tine acum, mi-e foarte bine asa, mersi.gata plec, pa p.s.ti-am pus si subject, sa nu mai zici ca alea alea papa stii, victore.....nu ca ai merita sa-ti spun, dar ma enerveaza de moarte sa aud de la diversi ca fosta ta e asa si pe dincolo, eu cu nikki chiar suntem prieteni, prieteni buni, adica.face un film supertare acum si ma vrea in distributie, dar inca ma mai gandesc....n-are nicio fantoma, aia i-a trecut, i-au venit altele e homo, fraiere:))....n-am vrut sa-ti zic atunci, ca nu meritai si vroiam sa crape pipota in tine , iti zic acum.misto teatru nu? me-se-ri-e:)))) hai pa, ca a turbat iubi cu claxonul, take care" | |
| = no offence... | Victor Potra [10.Dec.18 14:27] |
| Draga mea, ce naiba îți dă șoricarul ăla să mănânci, claxoane? De fapt tot emailul tău sună ca un behăit de Dacie în fața barierei, la parcarea de la Sofitel! Ai un umor de Carrefour în zi de sâmbătă și metafore cu miros de mititei. Auzi, „boul bălții în pană de vopsea”… ce, actualul îți vopsește nuferii din creieraș în culorile Rusiei? Iartă-mă că îți vorbesc în halul ăsta, dar exact la genul ăsta te exprimi, și poate te zgâlțâi un pic și-ți dai seama cât te-ai degradat de când nu mai ești alături de mine… Ar trebui să-ți aduci aminte că replicile mele de șantierist n-au existat până când n-ai început să-mi explici cu lux de amănunte cum nu-ți stimulez eu punctul G spre deosebire de… ouaaauhh! Îmi vine să arunc monitorul pe fereastră, de la 7… Ai un deosebit talent să mă scoți din minți, și pe urmă să te îmbraci în inocență rănită și să-ți mai și închipui că ești demnitatea întruchipată… Nici acum nu ai înțeles de ce am aruncat televizorul pe geam, nu?... Televizorul ăla în fața căruia zăceai la nesfîrșire, cu nesimțirea crescând în jur tău în mormane de mucuri, cutii de înghețată și sticle de Pepsi… măcar de le-ai fi pus capacul la loc bine, să nu se mai verse pe covor… Și tot tu zici „bleahhhh”? Măcar de ți-ai fi dat seama că toate le-am făcut din iubire!... Tu nu ești așa, și eu știu cel mai bine asta… Îți aduci aminte când vorbeam de Sartre? Sau de „Maestrul și Margareta”? Sau când am analizat „Brazil” toată noaptea, scenă cu scenă? Ți-e nu-ți prea plăcuse dar până la urmă te-am convins că e o capodoperă cinematografică… Câte ai învățat de la mine!… Și eu de la tine… Nu-mi cere exemple concrete, dar de fiecare dată când aveam una dintre acele lungi explorări intelectuale în care te conduceam pas cu pas spre revelație, armonia spirituală din acel moment era pentru mine satisfacția supremă! Știu că era obositor și-ți cerea eforturi, de aceea și acceptam ca imediat după finalul discuției să pleci la culcare, deși nu am înțeles de ce trebuia neapărat să te las să dormi singură… Mi-ar fi fost suficient să te țin în brațe, dar migrenele tale nici asta nu suportau. E drept că eram excitat, dar pot să trăiesc și fără sex când am asemenea împlinire sufletească… Adevărat… Nu ai susținut niciodată că ai fi altceva decât un om simplu, dar tocmai curățenia ta m-a facut să-ți povestesc de Pygmalion și să te aleg pe tine… Și acuzele că nu te ascultam… Ba da, doar că mă gândeam și la altele, mai importante. Pentru povestiri gen întâmplări de la casting și probe de reclamă știi că-mi ajunge doar un sfert de emisferă… De altfel ți-am și dovedit-o, când ți-am relatat cuvânt cu cuvânt tot ce-mi spusesei în ultimul sfert de oră, relativ la mânăriile pentru postul de la Bulandra. Ceea ce… mă rog, până la urmă chiar mă face să mă întreb dacă te-am înțeles vreodată… Acum pot să-ți spun sincer că de fapt nu am priceput de ce ai spart după aceea serviciul de la mama, farfurioară cu farfurioară și ceșcuță cu ceșcuță… Venise la ușă doamna Aștefăniței de la 6, îți aduci aminte ce față terorizată avea? Doamne, ce-am mai râs după aia… Și când am inundat-o… Țopăia ca o găină cu capul tăiat! Hai, mă, că ne-am distrat bine împreună!... Să ne aducem acum aminte doar de cele rele e chiar stupid. Mai ales că nu se știe cum ne-aduce din nou viața față-n față… În fine, ca să lămurim măcar un lucru: eu credeam că am avut parte de „relatări hot” doar ca să mă scoți din minți și să mă filmezi cu telefonul. Apropo, nu mă așteptam să o accepte ca probă, 1-0 pentru tine. Acum tu zici că vroiai să vezi dacă am „ceva sânge în plămâni”. Presupun că trebuia să-ți arăt că te iubesc, sau ce? Chiar nu mă prind. Oricum, expresiile astea noi, luate ca SIDA de la siminică ăsta al tău, și felul haotic în care te încăpățânezi să scrii mă obosesc și chiar mi s-a tăiat de analize pe text. Dacă ai ceva de spus, spune clar și cu alineat. Dacă vrei să înțeleg… Nicolae (că nu-și semnează filmele nikki!) nu știu cât e de homosexual, deși n-ar fi de mirare după cum își construiește personajele, dar știu sigur că acum e în proces de stabilire a paternității cu una din studentele lui. Așa că mai lasă-mă cu băiat bun. O fi, da’ prea e ambidextru... Am vorbit despre trecut de mi s-a acrit... promit că o să-ți trimit alt email, exclusiv cu planuri de viitor. Quantic... unde e? Știi că eu aflu ultimul despre cluburile noi. Mi-ar plăcea să ne vedem, dar, la rece judecând, nu în trei... Într-adevăr, probabil că o să fac ca în Iron sau chiar mai rău... Recunosc că am sărit calul atunci, și îmi pare rău... Știi cât de greu spun eu „sorry”, sper să nu profiți de asta. Pe Mariana nu e cazul să o bagi în seamă foarte tare, dacă nu eram mahmur făceam un pic de ordine înainte să aterizeze ea... Cât de despre „ce mare șmecherie fac”... fac! Mă rog, cred că asta a și speriat-o pe Mariana... Ideea e că mi-am schimbat cumva locul de muncă... Am firma în continuare, dar acum lucrez pentru cineva mai „deosebit”, jocurile se fac la alt nivel... O să-ți spun în emailul următor. Uite că-i știu și subject-ul: „Victor’s Bright Future” :)) Sper să merg în curând la prima zi în noul job, ar trebui să fie interesant, o să-ți povestesc... Și te rog mult, când răspunzi nu băga de-alea cu „tu și planurile tale!...” De data asta e foarte serios și nu am nevoie de demotivare... Cu speranța că mai sunt multe de spus între noi, Victor | |
| = așa da, mi-a plăcut! | Marius Surleac [21.Aug.08 22:50] |
| Iată că mai e cineva pe acest site care scrie despre Heisenberg, nu sunt singurul neînțeles. :)) Am citit textul și mi-a plăcut felul cum jonglezi cu planurile; fiecare "cuantă" din cele patru își are propriile caracteristici bine structurate sub aceeași cantitate de lumină critică. Greșeli voite de ortografie asemeni caracterului celeilalte persoane. Textul trece rapid de la un plan la altul, de la o idee secundară la alta, de la o stare de spirit la alta. Principiul nedeterminării (incertitudinii) al lui Heisenberg pare să-și înfingă rădăcinile în caracterul nedeterminant al acestor conversații de mai sus, ale părerilor împărțite și diferite, un pic neclare care se balansează dintr-o parte în alta: dacă în primele două, una din "cuante" este mai clară decât cealaltă, atunci în următoarele două situația se schimbă un pic. Nedeterminarea vine din această jonglare, fără a avea vreun plan perfect descifrat. Niceee! Cu prietenie, Marius | |