| = anguarde | George Daryoung [11.Aug.08 11:01] |
| nostalgie, tristete, amintiri, prieteni, Clujul..., imi evoca poezia ta, am citit-o cu placere. apropo, mai sti ceva de pardaian? cu prietenie, george | |
| = Ce bucurie, George! | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| George, ce bucurie că pe Agonia asta mare cineva își amintește de cavalerul Pardaian, Căci într-adevăr mai mult Pardaian i se zicea. Am vrut să surprind perseverența și măreția acestui personaj pitoresc, care i-au adus gloria.Eu însumi am avut onoarea ca licean să duelez cu faimosul spadasin. Mai știu și eu ce s-o fi ales de el? Dacă trăiește are o vârstă...și cine știe cine se îndură să își dedice timpul unui astfel de erou, oricât de renumit a fost. Mulțumesc pentru semn, se vede că am trăit aceleași glorioase vremuri! Salutări din Cluj, Victor | |
| = respect | Anni- Lorei Mainka [11.Aug.08 15:21] |
| o descriere buna a acelor personaje din strazile normalitatii cum ne-ar fi frica sa fim si ne bucuram ca nu suntem in copilaria mea baiatul care cinta la o trompeta imaginara nu dadea semne nici iarna ca i-ar fi frig azi este un batrin care cinta la fel in imaginatie dar ochii nu mai cauta podiumul undeva in zare pacat, n-am ajuns sa aflu ce ii intoarce pe acesti oameni din drum | |
| = Anni-Lorei Mainka | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| Anni, ai remarcat foate bine. E o poveste tristă cea a lui Dartanian- Pardaian, la fel de tristă ca a copilului ce cânta la acea trompetă imaginară. Mulțumesc pentru semn, mai ales că ne întâlnim mai rar. Gânduri bune, Victor | |
| = Poveste tristă? | Doru Emanuel Iconar [23.Aug.08 10:53] |
Pe străzile Clujului a apărut un alt personaj ce a pierdut în luptă cu viața, o doamnă, tânără încă, totdeauna îngrijit îmbrăcată. Cântă oamenilor despre iubire, mereu, obsedant aceleași versuri. Poveste tristă? Poate în lumea lor sunt fericiți așa cum nu pot fi aici, în realitatea noastră. Cei ce-i lovesc nu pot fi decât suflete mici, sunt cei care nu au putința de a visa. Doru Emanuel | |
| = Doru Emanuel | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| Doru, îți mulțumesc în primul rând pentru intervenție și pentru observațiile tale. Într-adevăr, la fel ca doamna de care vorbești, Dartanian-Pardaian mai bine, nu era nefericit. Nefericiți suntem noi, trecători preocupați de problemele noastre mărunte și de tot felul de griji. El, Pardaian, trăia o viață eroică la fel cum femeia despre care imi povestești trăieste în iubire. Cu prietenie, | |