| = Așa cum singură recunoști... | Emil Iliescu [31.Jul.08 21:54] |
| Așa cum singură recunoști în pagina ta autobiografică, îți place să "te arunci în erxperimente" . Cele două părți ale prozei tale sunt o dovadă că ai acel talent de a captiva, de a folosi cuvântul care să mențină vie curiozitatea cititorului. Lumea pe care o plăsmuiești, fantastic,cu elemente pertinente pentru spațiul și timpul în care se petrece acțiunea, lumea anilor 3000, poate fi momentul când ceasul biologic al rasei umane va fi pus în pericol de o exterminare totală! Poate că Will poartă la piept, fără să știe încă, însăși salvarea speciei umane! | |
| = Text incitant | nicolae tomescu [31.Jul.08 23:06] |
| Cele 2 scurte texte, de până acum,aduc dovada unei imaginații ieșite din comun atât de necesară unui scriitor de texte SF.(mai mult F cred eu) Imaginația mea, mai săracă, îi pune în încurcătură pe acei zogreni în procurarea hranei.Nimiciți de arme de distrugere în masă oamenii(cadavrele lor) nu puteau fi o sursă permanentă de hrană pentru acele creaturi. Dar nu cred că trebuie să-mi fac griji pentru că, sunt sigur, soluția există. Îmi aduc aminte, din lecturile copilăriei, că Jul Verne explica în amănunțime invențiile viitorului. Mi-ar fi plăcut să aflu,în câteva cuvinte, cum funcționează burgoflexul(găurește și taie?) și ce energie îl face funcțional Lăsând la o parte aceste observații, care pot fi și ale unui cârcotaș,mi-au plăcut cele două fragmente și le aștept pe celelalte Cu cele mai bune gânduri | |
| = aveti dreptate | Barbulescu Diana [01.Aug.08 12:59] |
| Va multumesc pentru comentarii. Este adevarat, nu am reusit sa fac inca o descriere pertinenta a universului anului 3000, asta pentru ca vroiam sa introduc mai multe pe parcurs. Acesta este primul meu experiment mai elaborat, poate chiar o incercare de roman? De aceea apreciez toate intrebarile si sugestiile dumneavoastra. Domnule Nicolae Tomescu, sunteti un fin observator al lucrurilor. Mai multe despre tehnologie si modul de functionare voi scrie dupa ce Will ajunge la Batrani, si va multumesc pentru ca mi-ati atras atentia asupra acestui aspect. Pana acum chiar nu ma gandisem sa descriu burgoflexul... Aveti dreptate si cu (mai mult F). Sper sa nu fiti dezamagiti, dar fantasticul va juca un rol poate la fel de mare ca si SF-ul ( pentru ca sunt inca la varsta in care visez) si am acumulat mult prea multe despre cele cinci elemente ca sa nu imi comentez concluziile aici. (O poezie ar fi prea putin). | |
| = Câteva gânduri pentru mai departe. | Călin Sămărghițan [02.Aug.08 06:28] |
| Deja ți s-au ridicat în față cele două planuri de care să ții seama: atât conducerea acțiunii propriuzise, cât și descrierea caracteristicilor lumii respective. De aceea proza SF este mult mai pretențioasă. Subiectul lansat de tine e generos, iar dezvoltarea lui într-un posibil roman de anvergură va depăși cu siguranță tiparele site-ului poezie.ro. Deci nu te limita la aceste tipare, îți urez succes, iar faptul că strângi comentarii aici, e semnul că ești pe drumul cel bun. Am și câteva observații dintre care mai importantă e aceasta: SF-ul contemporan de calitate se ferește deja de mult timp de denumiri ca "Zogreni" (sună prea artificial și prea aduce a serial ieftin, deși larg receptat, ca "Star Trek", care e mai degrabă o parodie a adevăratului spirit SF) și înclină înspre altele mai "așezate", mai "naturale", mai integrate limbajului comun, și prin aceasta mai credibil. (Vezi viermii lui Herbert, ori mai recent purcelușii-copac ori gândacii cu mătcile lor, la Orson Scott Card ș.a.) Sper să înțelegi ce vreau să spun. Iar curentul războinic ori robotic (specifice începuturilor genului) sunt întrecute acum de cel antropologic, se pare că Ray Bradbury, Clarke ori Lem au sesizat lucrul acesta, și mi se pare cel mai promițător și atractiv pentru dezvoltarea viitoare a genului. Poate va fi util să te gândești și la asta. Însuși conceptul de SF s-a schimbat, Jules Verne e un bunicuț simpatic, iar Wells și chiar Asimov sunt pionieri (așa numitul "hard SF"). De asemenea, cred că va fi un câștig de credibilitate artistică, dacă vei avea mai mult în vedere creionarea amănunțită a unor personaje distincte, așa cum începi să faci aici, și cum nu ai reușit (nici nu ți-ai propus de fapt) în capitolul I. Și acum glumesc: Ei!, te mai încumeți? Desigur că trebuie să o faci. Cel mai probabil observațiile mele depășesc intențiile tale cu proza de față, dar poate îți vor prinde bine, chiar dacă nu imediat. Repet, drumul e bun, ai numai grijă să nu cazi în înflorituri și tentații ieftine. | |
| = multumesc pentru lamuriri | Barbulescu Diana [03.Aug.08 23:35] |
| Vreau in primul rand sa va multumesc pentru ca mi-ati atras atentia asupra cuvantului "zogreni". Eu m-am gandit mult timp la o denumire, si oricum ma atrageau cele care sunau mai "exotic", nu mai simplu. Zogreni mi s-a parut ca are o rezonanta destul de dura. Recunosc acum, poate ar fi fost mai bine sa aleg ceva mai simplu, dar acum nu mai pot schimba asta. O sa va marturisesc ceva: eu nu prea am citit literatura SF. Mi-a placut dintotdeauna Star Wars, si am citit cateva dintre cartile SW, am vazut in rest filme si seriale, dar la fantastic sunt destul de bine documentata. Am gandit Zogrenii ca pe un fel de mecanism de reparare (o sa explic mai tarziu). Scheletul romanului l-am conturat, adica stiu unde ma indrept; trebuie conturat bine pe parcurs. Si eu sunt mai preocupata de antropologie mai mult decat de robotica/razboi, si voi dezvolta asa cum trebuie personajele pe parcurs. Cred ca unii cititori vor fi dezamagiti, dar eu as vrea sa ating teme precum geneza, creatia, calaltoria in timp, cele trei dimensiuni ale omului (trup:ambitie, spirit, ratiune), precum si tema actiune/consecinta (consecinta fiind Zogrenii). Poate ca ati inteles ce am de gand, totusi, va rog sa mai cititi din cand in cand, cand aveti timp, si sa ma avertizati daca am tendinta sa fac inflorituri si sa cad in tentatii ieftine. Cu stima, Barbulescu Diana | |