| = florin caragiu | Andrei Trocea [28.Jul.08 15:33] |
| un poem dureros. interesanta definitia copilariei, ca spatiu in care toata viata tindem sa ne reintoarcem. prin urmare, ne tot proiectam aceasta lume, copiind-o din amintiri, fara sa stim ca n-o vom mai regasi, asa pura cum era. si asta pentru ca nu mai suntem noi puri. "copilăria se desface din chingi cu exerciții de reproducere a formelor" citind textul ai o senzatie de disconfort. te forteaza sa recunosti cat de trecator esti. "trupul rămâne întreg după ruperi, însă nu mai e localizabil." cu prietenie, andrei t | |
| = Poezie excelentă! | razvan ducan [28.Jul.08 15:44] |
| Iată o poezie cu adevărat excelentă. Forță de sugestie, viziuni și imagini surprinzătoare. Ești ținut până la finalul ei în tensiunea ineditului și imprevizibilului. | |
| = câtă prefacere atâta ființă | Doru Dorian David [28.Jul.08 15:57] |
Florin in acest poem esti alchimistul care aseaza cuvantul cantarit, trecut prin lupa cunoscatorului, imbracamintea este din matase transparenta la fel unei pelicule prin care vezi cu exactitate informatia, iata: "copilăria se desface din chingi cu exerciții de reproducere a formelor" Da reproducem formele celor din care venim cu indarjire cu efort exersam intru devenire chiar si iubirea/dragostea iata devin locul comun familiar crizele devin clare cand totul in jur este atat de neclar: "care te fac să-nțelegi ceea ce-n grabă refuzi: maladia nevindecabilă te familiarizează cu dragostea, crizele lasă pe adversari o lumină când toate în jur sunt neclare." Da iata si drumul prin care trecem ratacitori: "singurul alfabet Braille la îndemână sunt corpurile șterse de praf și mișcările stângace din momentul dispariției unui prieten. Iata, revolta dar si apasarea unui sfarsit! Fiecarui inceput incercam sa ii punem un capat nu-i asa? "oamenii sunt cruzi pentru că se visează personaje, dar niciun basm nu se suprapune cu viața pentru că atunci când ți-e cu adevărat rău ea se rescrie cu o viteză fulgerătoare din bucăți de viitor." Profunde aceste versuri care cristalizeaza rostul intregului poem: "trupul rămâne întreg după ruperi, însă nu mai e localizabil. câtă prefacere atâta ființă." Ganduri bune! | |
| = mulțumesc | florin caragiu [28.Jul.08 21:14] |
| Andrei: mulțumesc, așa e, dar sfârșitul arată de ce copilăria e importantă ca vârstă a unor prefaceri și de ce nu e de găsit numai în trecut. oricum ai punctat bine că e o chestie legată de puritate. Razvan: Multumesc mult pentru aprecieri, ma bucura trecerea dvs. Dorian: Mulțumesc pentru incursiunea plină de miez si sensibilitate. O seara frumoasa! cu drag, Florin | |
| = perfect | Laurentiu Ion [31.Jul.08 02:22] |
| Domnule Caragiu, sensibilitatea poeziei este atat de clar conturata in cuvinte, incat cititorul este transpus intr-un Univers perfect liric, inca din prima strofa... "copilăria se desface din chingi cu exerciții de reproducere a formelor care te fac să-nțelegi ceea ce-n grabă refuzi: maladia nevindecabilă te familiarizează cu dragostea, crizele lasă pe adversari o lumină când toate în jur sunt neclare." Atunci cand imi place ceva, sunt prea multe de spus si de aceea prefer sa raman intr-o tacere binecuvantata. Cu stima!:-) | |