| = Teo, dacă te-ai referit la Cărtărescu, | marius nițov [24.Jul.08 21:42] |
| Teo, dacă te-ai referit la Cărtărescu, poți să modifici în loc de Cărturescu...sau poate te referi la altcineva! Poemul are în el o revoltă a provincialului, cred că fiecare scriitor e important în felul lui... și tu ai un loc în lumea cuvintelor din suflet. | |
| = marius nițov, provincialul și nu numai,... | Teodor Dume [24.Jul.08 21:54] |
| da, Cărtărescu, bine zici marius fiecare are un loc al lui, doar numai al lui... aici e vorba mai degrabă despre mizeria din noi, adică latura mai puțin umană. vezi c-am crăpat cuvântul în două prima parte, da...mizeria, neputința și umilința și în cea de-a două am rostuit(prin nichita și cărtărescu) cuvântul, partea sensibilă a umanității sigur, mai sunt și alte explicații dar las cititorul să descopere mulțam de trecere și observație, stimă, teodor dume, | |
| = un Dumov...altfel | eugen pohontu [25.Jul.08 13:09] |
| iată un Teo, voiam să spun, complet diferit de cum îl știm, dar nu-i chiar așa, este același Teo pe altfel de registre... parcă un Teo supărat pe mediocritate, pe micime și minciună, un Teo sperând în renaștere, în cultură, în cuvântul măiastru al scriitorului și nu întâmplător aleși cei doi scriitori 'de limbă' nouă, modelatori de spirit... un Teo nerenunțând la metafora elaborată, dar un pic mai scrâșnită, cu 'chipuri din vene', 'animalul din noi', 'animalul din gând', 'vaporii eliberați din stomac mârâie printre dinți' cu certitudini, mai puțin căutări... un Teo căruia îi stă bine și în postura de revoltat, mai ales că argumentează revolta, multe lucruri ascunse după cuvinte, excelent... finalul însă, este în spiritul peren, constant al poeziei lui Teodor Dume, n-ar fi el, fără o aluzie măcar la ' trecere'... la titlu, aș pune totuși virgula necesară, altfel generează oarece ambiguități, cred eu... un text de citit, recitit și 'rumegat'! cu mare prietenie | |
| = răspuns; eugen pohontu,... | Teodor Dume [25.Jul.08 19:32] |
| eugene, înainte de a trece la mulțumiri pentru trecere și acest comm elaborat și încă foarte pe text, țin să să precizez c-ai descifrat mesajul în totalitate până în cele mai mici amănunte. așa este, nu pot trece prin text fără să las o ...urmă de trecere sau să închei cu o ruptură pentru a pune cititorul la treabă. dar să știi că textul acesta l-am scris în drum spre casă în timp ce mă întorceam de la serviciu, inspirat chiar de un câine ce trecea prin fața mașinii într-o noapte posomorâtă, apoi ceva mai încolo am întâlnit un om simplu, probabil fără casă, care încerca să se aciuiască sub o copertină. și uite-așa s-a născut poemul. sigur că nu-i o capodoperă dar el reprezintă realitatea nopții și atunci mi-am zis; poate și eu înăuntrul meu arat ca un oraș și înspre noapte toate trag înspre depou.a, dar nu te mai plictisesc... mulțumesc prietene, teo | |
| = Superb titlu, | andrei dragomir [26.Jul.08 03:33] |
| cred ca ar fi foarte potrivit chiar ca prim sau ultim vers al unui poem sau ca titlu pentru un volum. Titlul poemului tau e, de fapt, un poem in sine. Te invidiez, mi-ar fi placut sa-mi treaca mie prin cap un asemenea titlu sau macar un asemenea vers. Si poemul mi se pare bun. Numai ca nu ma impac cu urmatoarele versuri: "ori ca pe unul care-l interesează dacă Nichita sau Cărtărescu ori fi fost doi oameni la fel numărând de la unu la doi sau de la doi la unu nu știu" care s-ar putea sa fie OK daca ai zice "ca pe unul pe care". In afara de faza legata de acuzativul cu prepozitie, nu imi dau seama acum ce altceva ma deranjeaza in aceasta secventa. Apoi, dupa Cartarescu, trebuia "or", nu "ori", foarte probabil ai comis aceasta eroare din graba. Dar, cu toate corecturile, nu stiu ce ma deranjeaza in secventa asta, ceva dincolo de gramatica sau ortografie. Dar, facand abstractie de aceste erori de gramatica sau ortografie, care s-au strecurat probabil din neatentie si graba, pemul imi place si, mult mai mult, imi place titlul. | |
| = Imi cer scuze, | andrei dragomir [26.Jul.08 03:36] |
| in comentariul meu s-au strecurat niste erori di cauza oboselii si a orei tarzii. Intra-adevar, ai folosit acuzativul cu prepozitie, nu stiu ce mi s-a parut mie, cred ca n-am vazut bine. | |
| = La naiba, | andrei dragomir [26.Jul.08 03:41] |
| primul meu comentariu e plin de greseli, nu stiu ce-a fost in capul meu, de obicei sunt atent la felul in care scriu. Oricum, in secventa pe care am mentionat-o e ceva ce nu imi place, dar ceea ce nu-mi place nu tine de modul de redactare, ci de ceva ce nu pot sa definesc in acest moment. In rest, mi-a placut poemul si, reiau si subliniez, mi-a placut in mod deosebit titlul. | |
| + * | George Pașa [26.Jul.08 09:39] |
| Chiar dacă tema și ideile textului nu sunt noi, totuși maniera de exprimare artistică a acestora și tribulațiile creatorului dezvăluie un spirit complex. Poate că modul cum se reflectă aici ideea că poetul este, înainte de toate, un om, cu mizeriile sale interioare ("ca animalul din gând în care am dat cu piciorul/ fără să țin seama de bubele și abcesele de sub piele"), dar având conștiința unei meniri artistice născute din iubire față de om, deși numai ipostazele ființei sale cunosc aceasta ("doar chipurile din vene cunosc povestea/ pentru că rostul meu e să nu urăsc"), poate ca toate acestea constituie, ținând cont și d mijloacele de realizare artistică, partea cea mai bună din poezie. E aici și un fel de "ars poetica", în subtext reflectându-se și dezamăgirea față de "canibalismul poetic" al unor lupte de idei duse până anularea statutului prim de ființă umană. De aceea, comparația amintită cu "animalul din gând" lovit cu piciorul se află în simetrie cu aceea dinspre final, de unde înțelegem că, de multe ori, omul proiectează în celălalt propriile sale porniri nesăbuite. Prima strofă e reușită și, de aici, toate micile imperfecțiuni, cum ar fi "spatele întrebărilor ridate" (sintagmă ușor clișeică și dazarmonică), sau eroarea gramaticală semnalată de A. Dragomir (acuzativul "pe care", chiar dacă se repetă prepoziția în același vers) nu anulează un text deosebit (în opinia mea). Conjuncția "ori" este corect utilizată. | |
| = Erată | George Pașa [26.Jul.08 09:41] |
| "de", "dizarmonică" | |
| = Corectează | George Pașa [26.Jul.08 10:01] |
| Scuze, A. Dragomir se referea la auxiliarul verbului. Corect: "or fi fost". | |
| = re< andrei dragomir, | Teodor Dume [26.Jul.08 14:03] |
| andrei, mulțumesc prietene, pentru intervenția ta pe text. ai elaborat un comentariu sincer și direct, deși văzând ora de lectură (03, 41), mă mir cum ai putut reda mesajul în înțelegerea lui deplină. da, despre titlu, ce să zic? poate ai citit răspunsul dat lui eugen pohontu. ideea mi-a venit la un semafor dintr-o intersecție din oradea, pe 23/24 iulie, noaptea având motivația explicată lui eugen. poemul acesta s-a născut nici în cinci minute. iubesc și eu titlul pentru că El spune aproape tot conținutul întregului poem. mulțumesc pentru corectarea greșelilor. ai dreptate cu acel ori -or. am corectat. acum nu știu dacă să las "ori ca pe unul care-l interesează dacă" sau să modific în "ca pe unul pe care îl interesează dacă". pentru a simplifica rostirea și a evita repetiția nu am folosit acuzativul "pe care" . cu multe mulțumiri, teodor dume, | |
| = răspuns; domnului george pașa, | Teodor Dume [26.Jul.08 14:36] |
| domnule george, sunt uimit și blocat de gestul făcut. nici nu știu cum să încep redactarea răspunsului meu. poate mulțumirile făcute virtual nu sunt îndeajuns, dar sper să răsplătesc încrederea pe care mi-ai acordat-o prin a posta texte mult mai bune. sigur că această stea obligă la calitate și "decență literară" dacă pot să spun așa. sunt uimit cu atât mai mult cu cât prin pagina mea trecuse peste 2oo de cititori și sunt sigur că mare parte dintre ei mai aveau în inventar câteva steluțe, dar n-au lăsat semn, nici de bine și nici de rău.(mulțumind pe această cale încă odată, lui andrei dragomir, eugen pohontu și marius nițov care , în trecerea lor, au remarcat textul) spun că par uimit pentru că aprecierea a venit de la tine și trebuie să recunosc că te apreciam ca pe un cititor foarte pretențios, în sensul bun al cuvântului. iată că mă bucur de aprecierea ta, ca și altădată, unde ai comentat pe text dându-mi posibilitatea să-mi revăd greșelile și să le corectez. acum, datorită ție, sunt mulțumit că pe acest site sunt și oameni adevărați. aveam dubii și uite că mi-le-am spulberat. sigur că există și buruieni care fac umbră... domnule george pașa, alături de mulțumiri, care nu știu cât de mult poate să însemne virtual, îmi țin promosiunea de-a onora acea stea semnată george pașa. stimă și considerație, teodor dume, | |
| = rugăminte: | dan mihuț [26.Jul.08 16:42] |
| teodor dume, se răspunde într-un singur comentariu. mulțumim! | |
| = re; dan mihuț, | Teodor Dume [26.Jul.08 18:58] |
| mulțumesc pentru atenționare! nu am obiceiul de-a răspunde individual. acum s-a întâmplat. sigur, scuzele nu justifică încălcarea regulilor. voi fi mult mai atent. stimă, teodor dume | |
| = Un gentleman desăvârșit | Călin Sămărghițan [26.Jul.08 23:04] |
| Teodor Dume, un gentleman desăvârșit. Acum constat că nu v-am comentat niciodată, și doar vă citesc întotdeauna. Am să repar, odată, această scăpare. Un poet al întrebărilor și al poeziei ca răspuns. Finalul acestui "Oraș" îl definește, un Don Quijote al unui vis despre poezie. Priviți-l cum primește loviturile orașului, fără crâcnire, tăcând, doar cu lancea vorbitoare a peniței în mână. | |
| = re; călin sămărghițan, | Teodor Dume [28.Jul.08 05:55] |
| mulțumesc de trecere și semn. vizita e o onoare pentru mine. modul de interpretare lasă amprenta recunoașterii. mulțumesc stimă, teodor dume, | |
| = re; călin sămărghițan, | Teodor Dume [28.Jul.08 05:55] |
| mulțumesc de trecere și semn. vizita e o onoare pentru mine. modul de interpretare lasă amprenta recunoașterii. mulțumesc stimă, teodor dume, | |
| = parere | Ecaterina Bargan [02.Aug.08 19:42] |
| strofa doi si cele finale mi s-au parut bunicele. bine c-a fost remarcat textul. verbul dormitează mi se pare greoi. oricum, ceva este. bravo teodor. | |
| = re< ecaterina bargan, | Teodor Dume [02.Aug.08 22:15] |
| mulțumesc de oprire, semn și încurajare. da, sunt bucuros de faptul că domnul george pașa a stimulat poemul cu o stea și desigur plăcerea e de partea mea. acea stea obligă și sper să mă pot ține de cuvânt. sunt bucuros de prezența ta. te mai aștept. cu sinceritate, teodor dume, | |
| = Teo, semn | Doru Emanuel Iconar [03.Aug.08 23:40] |
| Bine spunea cineva, „un text de citit, recitit și rumegat!”, un Teo supărat pe răutatea, mediocritatea, micimea celor din jur nostru. În ultimele poezii te-ai lăsat copleșit de aceste “igrasii”, dezamăgirea reiese din fiecare strofă, fiece vers. Cu toată revolta, cu toată durerea adunată răspunsul este unul de adevărat creștin: “nu vă urăsc” Doruleț P.S. Am remarcat înstelarea poeziei tocmai de George Pașa. Munca îți este apreciată după cum vezi și încă de cineva foarte sever în ale scrisului. Mă bucur pentru tine. D. | |
| = răspuns, doru emanuel iconar | Teodor Dume [04.Aug.08 05:52] |
| doruleț, mă bucură prezența ta și aici. da, ai citit cu atenție și ai evidențiat esența din gândul meu răbufnit într-o seară când așteptam să se schimbe culoarea semaforului. da, bine ai punctat spunând despre remarca domnului george pașa, fapt ce mă bucură și-i mulțumesc și pe această cale. mulțumesc și ție doruleț pentru atenție și comentariu cu drag, teo | |
| = răspuns, doru emanuel iconar | Teodor Dume [04.Aug.08 05:52] |
| doruleț, mă bucură prezența ta și aici. da, ai citit cu atenție și ai evidențiat esența din gândul meu răbufnit într-o seară când așteptam să se schimbe culoarea semaforului. da, bine ai punctat spunând despre remarca domnului george pașa, fapt ce mă bucură și-i mulțumesc și pe această cale. mulțumesc și ție doruleț pentru atenție și comentariu cu drag, teo | |