| = Când scriu, cerneala-n toc îmi plânge; în rime, nespuse întrebări mai zac; ș | danut gradinaru [21.Jul.08 23:19] |
| Se vede că te-ai daruit cu multă desăvârșire acestui text, ai muncit mult și ai legat multe sentimente.Ai avut o foarte bună inspirație, cuvinte frumoase, dar totuși cred că ar mai trebui să lucrezi puțin la acest text ca să iasă aproape perfect.Să îl modelezi puțin, să îl semplifici, să-l recitești o dată, de două ori, de n ori; să te concentrezi și să-l faci să vibreze în inimile tuturor. Vei reuși, credemă.Eu aș fi scris așa: Când scriu, cerneala-n toc îmi plânge în rime, nespuse întrebări mai zac și neștiut răspunsu-nfrânge tăcerile de altădat Îmi este dor și frig; e toamnă și tot în jurul meu este pustiu, de-nbrățișarea ta mi-e teamă s-a risipit în amintiri. Rugină de sub pleoapa depărtării și ultimul sărut al urmii ceas dac-aș putea, aș reîntoarce timpul și să trăim...tot ce ne-a mai rămas. Să îmi croiești o altă haină în care negrul să nu aibă loc să mă îmbrac cu ea, încă o vară și moarte s-o ucidem, ca-ntr-un joc. - Este o idee și ai putea s-o folosești. Pentru început încerc să te ajut, să te îndemn să faci ce-ai vrut. Dar mai departe ai să te descurci să faci tu singură cum ai știut. Mult succes în continuare! | |