| = razvan racheriu, în locuința sinelui,... | Teodor Dume [19.Jul.08 22:06] |
| o intrare calmă cu un discurs atent în desfășurare pentru prima parte ca mai apoi el să pară unul infiorător care inspiră moarte, numai că înspre final revine menținâdu-și echilibrul de-nceput păstrând dinamica fără să existe incoerențe. "I-am pus lenei cravată, ochelari și am azvârlit-o pe stradă (...) a intrat într-o cafenea și s-a luat la harță cu hărnicia (...) eu am intrat în bar le-am luat pe amândouă și le-am pus să împartă aceeași cameră în locuința sinelui." da, un poem bun și o paralelă reușită între cele două stări cu sinceritate, teodor dume, | |
| = TEODOR | razvan rachieriu [20.Jul.08 11:58] |
| Așa cum ai remarcat, există un echilibru între două stări antinomice, care alternează în om și o tendință de a le ancora în realitate. Sunt încântat că ai considerat poemul bun. Cu prietenie, Răzvan. | |