| = Domnule Emil, | Doru Emanuel Iconar [18.Jul.08 11:41] |
Pentru o lume pusă mereu pe fugă de realitățile în care trăim, textul e puțin prea lung, prea încărcat și nu întotdeauna ține în priză cititorul. Asta vroia să spună și Felix. Cititorul nu trebuie pierdut sau să se piardă în sinuozitățile poveștii. Nu toți au dorința, puterea, curiozitatea. Bine ar fi să trăiască lupanari printre noi și cu puterea lor să ne facă să vedem minunăția lumii în care trăim: culorile curcubeului, plânsetul copiilor, copacii înverzind, roșii trandafiri, albastrul cerului cu albul norilor, aurul zilei și strângerea de mână a celui de lângă noi, lucruri cu atât mai prețioase cu cât nu sunt percepute la adevărata lor valoare. „A sta da, puterea descântecului!” Cu prietenie, Doruleț | |
| = Alături | Călin Sămărghițan [18.Jul.08 12:07] |
| Interesantă povestirea, subiectul e generos dar și pretențios. Mi-a plăcut. M-a convins să mă apuc și de "Hieroglifele umililor". Ca părere personală, pe alocuri am sesizat câteva pasaje (sau doar expresii) artificiale, care înlăturate sau modificate s-ar încadra mai bine în atmosferă. Dacă simțiți și dumneavoastră acest lucru, poate e benefică o analizare a lor. Ideii din final cred că i-ar sta mai bine cu o cu totul altă haină. Cum spuneam, generozitatea subiectului poate face din acest text unul de excepție. Aceste paradigme ale fenomenologiei antropologice, cu precădere în spațiul sud-est european, au fost cercetate dar și valorificate artistic de Vasile Avram, prematur plecat dintre noi și un nume drag mie. Mă simt alături de dumneavoastră pe acest tărâm. O problemă tehnică, mai ales în cazul prozelor lungi (aceasta o spun tuturor celor care publică proză aici): Neavând posibilitatea aliniatului, poate ar fi potrivit ca paragrafele să fie despărțite de un rând gol, ușurează foarte mult lectura. | |
| = Dragă Doruleț! | Emil Iliescu [18.Jul.08 16:44] |
| Dragă Doruleț! Tu trebuie să știi că bătrânii sunt întotdeauna mai încăpățânați decât catârii! De nenumărate ori ai vrut să mă faci să înțeleg că nu cantitatea, cu calitatea contează pentru un cititor pe site! Dar eu, fac tot ce cred eu de cuviință, deși nu este politicos, la prima vedere! Dar pentru mine ăsta este modul meu de a simți și trăi alături de personajele pe care încerc să le creionez, și nu cred că mă voi schimba vreodată! Uite, de exemplu, mi s-a mai reproșat că mă lungesc în descrieri și sintagme fără de sârșit, atunci când am postat "Poveste de dragoste". Și, iată, spre surprinderea, dar și bucuria mea, ea are astăzi 628 de vizitatori! Crede-mă, aceste scrieri sunt elaborate între decembrie 2007 - iulie 2008, dar, dacă ar fi să o iau de la început, cred că multe aș mai avea să adaug structurii lor, fiindcă vreau ca cel ce mă citește, să se simtă parte a povestirii, să o trăiască, așa cum am trăit-o și eu! Îți mulțumesc pentru gândurile tale bune și, ai dreptate, descântecul ar fi cu putere dacă ne-ar ajuta să vedem toate minunățiile lumii în care trăim. Dar, să mai știi un lucru, cu o inimă curată și cu un ochi liber de prejudecăți le putem admira oricând, fără vreo intervenție a vreunui taumaturg de pe cine știe ce vârf de munte! | |
| = D-lui Sămărghițan, cu mulțumiri... | Emil Iliescu [18.Jul.08 16:53] |
| D-lui Sămărghițan, cu mulțumiri pentru trecerea critică și pentru sfaturi, pe care să fiți sigur că le voi folosi! Aveți dreptate, finalul, parcă iese din taina structurii generale, dar știind că majoritatea vizitatorilor de pe site sunt tineri și gândindu-mă la faptul că poate i-am pus pe gânduri cu o astfel de temă, m-am gândit să destind un pic povestea! Sigur, că într-o altă formă, acest final, va dispărea. Spre rușinea mea, nu știu prea multe despre regretatul Vasile Avram și, dacă m-ați putea ajuta printr-un email(iliescuemil87@yahoo), aș putea să încerc să găsesc scrierile lui, care sunt sigur că m-ar fascina! | |
| = emil iliescu | Andrei Trocea [27.Jul.08 10:48] |
| am citit cele trei fragmente, fascinat de poveste. consider ca aceste trei texte ar trebui sa se bucure de o mai mare consideratie din partea membrilor site-ului. in ciuda unor mici stangacii inerente unei proze de anvergura, firul povestii e captivant si te sustrage orasului, aruncandu-te in mijlocul unei lumi ancestrale, in care istoria orala, traditiile si datinile sunt reperele principale. personajele sunt clar conturate, traiesc, sunt viguroase, textul a renuntat la descrierea excesiva, reusind prin curatenie si claritate sa atraga cititorul si sa-l poarte dupa el, ca un descantec. mica mea obiectie, poate prosteasca, ar fi aceea cu numele ciobanescului: "Zalmoxes". daca batranul lupar isi tragea puterea din vechile ritualuri dacice, zeul in sine trebuie sa fi avut mare consideratie. avand in vedere caracterul vindicativ al vechilor zei, cred ca era periculos si deloc diplomat pentru un practicant al acelor culte sa atribuie numele "Zalmoxes" unui caine. repet, e mai mult o obiectie prosteasca. :-) ca rezumat, aceasta e o proza reusita, cu personaje veridice, cu atat mai mult cu cat sunt atat de departe de mentalitatile noastre si totusi reusesc sa ne captiveze. cu prietenie, andrei t | |
| = Andrei, sunt fericit că ai trecut... | Emil Iliescu [27.Jul.08 12:17] |
| Andrei, sunt fericit că ai trecut peste cele trei texte și îți mulțumesc pentru aprecierile critice! Sigur, luparul ar fi trebuit să arate mai multă venerație vechiului zeu, dar credința lui era că dacă este protejat de acest ciobănesc, care, ai văzut și tu din text, că era și un veritabil "șerpaș" al muntelui în care hălăduia bătrânul, se va simți mult mai bine apărat de spiritul zeului. Iar zeii noștri, spre deosebire de cei ai Eladei și Romei, nu cred că erau deloc vindicativi, din prea-plinul inimii lor trăgându-ne noi toți seva astăzi! Cu prietenie, Emil | |