| = Am citit cele patru părți... | Emil Iliescu [17.Jul.08 21:46] |
| Am citit cele patru părți din "Partage la Paris" cu certitudinea că cele relatate sunt imagini pline de viață din istoria Israelului, istorie care, indiferent de ce congres ar fi vorba, nu poate decât să nască discuții, pro și contra. Am parcurs cu plăcere un text plin de informații despre oameni politici și de cultură, pe care și eu i-am citit și analizat, la vremea respectivă, pentru a sesiza nuanța poziției lor, atunci când vorbeau sau scriau despre Israel. Elie Wiesel, Umberto Eco - numai aceste două nume pot da măsura culturii din Israel sau din Europa! Era poate benefic dacă relatați în amănunt concluziile "Raportului Wiesel", pentru a căuta împreună cu cititorul motivul pentru care în România, nici azi, după patru ani, nu s-au găsit voci autorizate care să confirme că Shoah-ul a existat cu adevărat, un adevăr istoric de necontestat! Nu sunt evreu, dar iubesc adevărul istoric, căci din el s-au plămădit și au crescut popoarele noastre sub roata nemiloasă a aceluiași timp! | |
| = Exista o bibliografie impresionanta pentru totalitarism | angela furtuna [17.Jul.08 22:38] |
| Felicitari, Vlad Solomon, pentru naturaletea relatarilor. Dumneata esti un real talent de povestitor fluent, de prozator adevarat, folosind tehnica detaliului cu multa abilitate, as zice innascuta, ca si stiinta constructiei unei arhitecturi a epicului. Domnule Emil Iliescu, eu una nu am inteles sensul afirmatiei dvs. "Dupa patru ani" pozitioneaza epicentrul observatiilor dvs. intr-un spatiu si un timp incert. Nenumarate surse istorice, culminand cu cele de la Yad Vashem http://www.yadvashem.org/ va stau la dispozitie oficial de multa vreme, ca oricarui alt cetatean al lumii. Istorici majori si cercetatori de anvergura mondiala, din Romania, Jerusalem, Usa, alte universitati si din alte zone ale lumii au publicat in colectii academice dar si in editii de popularizare o literatura si o memorialistica, plus rezultate impresionante ale unui travaliu imens si cu rezultate indubitabile privind adevarul istoric la care va referiti cu inocenta de a-l pune sub semnul dubitatiei. Shoah-ul, ca si Gulagul, nu mai sunt demult concepte neelucidate, asa cum sugerati. Dimpotriva, asertiunea existentei lor, recte stricto sensu aici de fata Shoah, a devenit demult o evidenta, iar documentele si izvoarele istorice, stiintifice sau de istorie orala, sunt zdrobitoare. Este vorba despre unul din cele mai bine studiate si documentate capitole de istorie recenta, la nivelul secolului XX. Daca doriti un mic sfat cordial, incepeti cu Hannah Arendt, Originile Totalitarismului, aparuta si la Ed.Humanitas, 2006, in excelenta traducere a lui Ion Dur si a lui Mircea Ivanescu. Au fur et a mesure, noi lecturi de la Editura Hasefer va pot fi de folos. Dar, de ce nu?, apelati chiar la manualele pentru elevi, daca va lipseste informatia primordiala, caci acum in majoritatea scolilor romanesti se studiaza Holocaustul, la fel cum se studiaza si Gulagul, sau genocidul comis de guvernul junilor turci asupra armenilor la inceputul secolului al-XX-lea. Se studiaza, asadar, totalitarismul si scopul este dublu: 1. cunoasterea de catre tineri a tragediilor care au zdruncinat umanitatea recenta si 2. educatie, pentru prevenirea revigorarii acestei maladii a spiritului si a politicului recent. Cordial, Angela Furtuna | |
| = D-nei Angela Furtună, cu mulțumiri... | Emil Iliescu [18.Jul.08 16:30] |
| Îmi cer scuze d-lui Vlad Solomon, pentru că dialoghez pe pagina sa cu d-na Angela Furtună! Afirmațiile mele nu veneau să creeze imaginea unui Holocaust neelucidat! Dimpotrivă, sunt conștient, ca și oricare dintre bunii români, că Holocaustul a existat, fără putință de tăgadă, și în România. Demersul meu se îndrepta spre lipsa reacției autorităților române la vârf față de acest fenomen istoric, reacții care să fi fost exprimate public, ori de câte ori lumea întreagă aducea omagiul ei Shoah-ului. Știu că în România exista sau mai există un Institut care se ocupă cu combaterea antisemitismului, condus de Maximilian Katz, cunosc zbaterea profesorului Gabriel Stan pentru ca Holocaustul să fie introdus în programa școlară, iar afirmația d-voastră, conform căreia acest lucru se predă deja în școli, nu face decât să bucure. Mai știu că undeva în Moldova un bun român a primit distincția de "Drept al popoarelor", ceea ce nu poate face decât cinste persoanei, în particular și românilor, în general! Dacă, într-adevăr, autoritățile române(Președinție, Guvern) și-au exprimat public punctul lor de vedere, dacă eforturile d-nei Rodica Radian-Gordon și ale Externelor române de a găsi o zi în calendar pentru ca România să sărbătorească Ziua Holocaustului, s-au concretizat, atunci va trebui să-mi cer scuze pentru puținătatea informațiilor mele! Vă mulțumesc pentru indicațiile bibliografice deosebit de pertinente pe care mi le-ați oferit și pe care le voi folosi cu siguranță. Cu stimă și prietenie, Emil Iliescu | |
| = Angela, Emil, precizari... | Vlad Solomon [24.Jul.08 01:59] |
| Scuze, eu ma tutuiesc cu toata lumea, mai ales cu colegi de site... Angela, iti multumesc ca m-ai citit si pentru cuvintele de apreciere. Emil, eu te-am inteles din prima, dar, intr-adevar, cu toate ca exista negationisti, sau neinformati, atit politicieni de frunte ai Romaniei ( Constantinescu, Basescu, Tariceanu, Ungureanu), cit si oameni de litere in bona fide, s-au exprimat clar in privinta Holocaustului, inclusiv referindu-se la Holocaustul din Romania. Exista un institut al cercetarii Holocaustului la Buc, care organizeaza si congrese- in octombrie, anul asta, de exemplu - sau editeaza carti si documente despre pogromuri. Dar toate astea le stiu ( aproape)intimplator, eu traiesc in Israel, nu numai un roman a fost distins cu titlul 'Drept al popoarelor', poti gasi referinte pe site-ul YadVashem, indicat de Angela, e adevarat, nu au fost multi. Raportul Wiesel era odata si pe site-ul prezidential al Romaniei, oricum, oricine doreste, il poate gasi pe internet, in romana si engleza, sau cumpara in librarii, editat de Polirom. Din pacate, marea majoritate a oamenilor pe care ii intilnesc, in vizitele mele anuale in Ro, nu stiu mai nimic despre raportul Wiesel. Si daca tot ne referim la Shoah ( n-as amesteca aici notiunea de Gulag, pentru ca nu la asta te-ai referit), cred ca o carte de baza ar fi " Razboiul contra evreilor" - Lucy S. Dawidowicz, iar pentru ce s-a petrecut in Ro, Holocaustul in Romania- Radu Ioanid, sau chiar Raportul Wiesel, inclusiv volumul 2, documentele adunate de Lya Benjamin, sau cartile lui Jean Ancel; intr-adevar, editura Hasefer a publicat carti excelente, pe subiect. Pe Hannah Arendt as recomanda-o intr-un context mai larg, al antisemitismului, al totalitarismului ( atentie, a fost contestata de personalitati din lumea evreiasca si israeliana, ex. Gershom Scholem), ori nu la asta cred ca se referea Emil. Citeva precizari; Ziua Holocaustului nu se sarbatoreste, este o comemorare. Scopul relatarii mele " Partage" la Paris, nu era raportul Wiesel, ci mai mmult o descriere a aventurilor si disputelor mele, in 2003, o simpla povestire, fara ambitia de a elucida fenomene tragice. | |
| = Stephanie | Anca Anghel Novac [31.Jul.08 18:24] |
| Vlad momentul cu Stephanie isi are si el farmencul lui. Nu e important daca a fost real sau nu. E important doar faptul ca fantezia ta a putut alcatui un asemenea moment. Fiecare episod din viata, indiferent cat de nevinovat ar fi, isi are partea lui de “holocaust” atunci cand ucizi din fantezie (in cazul tau) un moment care s-ar fi putut intampla dar poate altfel. Am dat cu ochii azi de ultima parte a articolului care se sfarseste cu mentiunea ta despre Stephanie. Asa am ajuns sa citesc si primele parti. Superba incursiunea ta la Paris si minunat faptul ca ai avut ocazia sa cunosti niste oameni interesanti cu ochi mai mult sau mai putin frumosi. | |
| = Oameni, locuri, evenimente | Vlad Solomon [05.Aug.08 13:13] |
| Anca, iti multumesc pentru comentariu. Sigur ca intersectia cu Stephanie a avut farmecul ei, dar a ramas... o intersectie de drumuri. Insa acum m-ai provocat sa-i trimit citeva poze, de atunci, desi au trecut atitia ani. Faptul ca in 57 de ani am trecut cit altii in 157 m-au determinat sa scriu la Jurnalul Saptaminii, in Israel, o rubrica saptaminala " Oameni, locuri, evenimente", sa povestesc despre intilnirile cu acesti oameni minunati si idealurile lor zburatoare. Desigur ca, mentionind-o pe Stephanie in primul episod, nu puteam sa nu o amintesc la sfirsit... lege decretata de Cehov, cred, in contextul revolverului care apare in primul act. | |