| = curios | cezara răducu [17.Jul.08 15:38] |
| nicio femeie pe aici. deși toate ...femeile au cu îmbătrânirea o relație specială.un semnal de alarma când începe să negăm umanul. cu prietenie, | |
| = dinspre masculin, către tine, la feminin | Victor Potra [18.Jul.08 16:06] |
| În primul rând mulțumesc pentru sinceritate, Magdalena. Dintotdeauna mi-am dorit să aflu cum se vede din pielea unei femei îmbătrânirea… Nu am reușit să depășesc obstacolele de comunicare până la revelarea perspectivei proprii unei femei cu sufletul mai tânăr decât corpul, mai precis cu evaluarea masculină a corpului său în disonanță cu viața pe care o simte încă clocotind înăuntru. Suntem cu toții fără doar și poate prizonierii unui mod patriarhal de gândire, rafinat însă în societatea modernă de comercializarea intensivă a imaginii, ceea ce duce acest mod de gândire până la pervertirea ultimă. Nu uita că separarea începe dinainte de grădiniță: haine, jocuri și jucării, apoi modele culturale segregate clar – de la comportamentul adulților până la programa educațională. Trăim într-o lume definită excesiv de Produse iar acesta sunt clar segregate; și cum suntem o societate mercantilă… Eu însumi, în ciuda unei autoreflexivități critice exersate conștient, nu-mi fac iluzii asupra prizonieratului mental în care mă aflu. Sunt dependent (în sensul în care sunt față de fumat) de frumusețe fizică și tinerețe. Are prea puțină importanță reflexivitatea când intervine procesul hormonal. Precum câinele lui Pavlov, sunt condiționat să mă excit la vederea corpurilor tinere, conforme standardelor ultra-mediatizate. Evident, există autocontrol, dar asta nu desființează reacția primară. Pe de altă parte, atracția conversațională, de interacțiune psihică și spirituală apare de obicei independent de corpul interlocutoarei. Și majoritatea femeilor care îmi spun ceva din acest punct de vedere au depășit de mult vârsta „fetei de la pagina 5”. De multe ori superbia comunicării duce și la pasiune. Dar Nemesisul sexual plantat în subconștient revine mereu. Mai devreme sau mai târziu. Și cad în capcana evidențiată de Noica, de a repeta aceeași experiență în diferite contexte, fără a câștiga nimic. Consum un corp și cu disperare constat că dincolo de el nu se află mai nimic. Decât ceea ce știam de la început: o carne fragedă și tânără. Majoritatea bărbaților nu-și fac asemenea probleme. Se conformează instinctelor, consumă ce e de consumat și apoi mai departe. Sunt ghiftuiți până li se face din nou foame, până la următoarea prăjitură. E modelul consumatorului, generat pe coordonate patriarhale. E însă și o pierdere extremă: dragostea cu o femeie de peste 50 de ani de exemplu, poate fi atât de spectaculoasă… Feminitatea are atât de multe de spus și de dăruit (fac parte dintre răsfățații care au primit) mai ales când complexitatea sentimentelor și a cunoașterii trece de pragul critic de 35-40 de ani… Un preaplin care nu are unde să se reverse. Cel puțin așa îl percep eu, din exterior, dar cu șansa unui colț de văl ridicat de pe realitatea trăirii interioare. Pentru care îți mulțumesc. | |