| = Cred că prin aceste versuri ai reusit sa sugerezi că dragostea cere sacrificiu,t | Maria-Gabriela Dobrescu [16.Jul.08 00:34] |
| Cea plină de splendoare... Impresionantă puterea de sacrificiu de care dai dovadă în aceste versuri.Și totul din dragoste pentru ființa pe care ți-o dorești aproape.Sunt sigură că cea plină de splendoare se va zămisli și-ți va umple inima de bucurie.Nu trebuie să te simți vinovat ...Trebuie doar să fii încrezător. Aș vrea să pot iubi și eu așa......... | |
| = O, Indus! | Călin Sămărghițan [16.Jul.08 09:20] |
| Maria, vinile ni le purtăm singuri, bineînțeles încrederea izbăvirii este tot ce ne rămâne. Și bucuria. Poate de aceea Zarathustra a râs la naștere. Ai intrat tocmai la acest text greu... | |
| = Lămuriri | Maria-Gabriela Dobrescu [17.Jul.08 06:10] |
| Căline,nu ți s-a întâmplat niciodată să fii pe aceeași lungime de undă cu cineva?Da,recunosc nu e un text ușor,dar s-a întâmplat ca mie să-mi transmită ceva.Dragostea are nevoie de sacrificiu,de timp și de așteptare...Despre asta încerc să scriu și eu... și poate într-o zi voi reuși.Tu ai reușit deja. Eu sunt nou-venită pe aici,dar sper să ne mai auzim. Pe curând, | |
| = ooof...iată un gand despre "Cântecul unei chemări nerăspunse"!... | ioana matei [10.Aug.08 22:56] |
| poem cu șapte versuri ce se joacă în cerc și închid în ele o lume...afară ea, chemarea...oare vrei să spui că iubirea există cât timp se hrănește din propria ei neîmplinire?...dacă da, nu te cred!...despre Fardad am aflat că este un nume persan masculin...care este povestea lui?...aceeași cu a ta? cu respect, (de dincolo de închipuri) ioana matei | |
| = Cheie | Călin Sămărghițan [11.Aug.08 00:45] |
| Nu credeam să mai acorde cineva atenție acestui text, dar se pare că ai vrut să vezi de unde începe "Fardad". Ioana, m-ai prins, da, este un nume masculin, este în parsi, persana veche și apare în Avesta, dar eu îl folosesc peste tot în sens feminin (știi ce înseamnă, da?, scrie aici pe pagină, în zilele noastre nu poți să spui așa ceva despre un bărbat, ci numai despre o femeie). În rest mă citești bine, aproape că spun și eu ceea ce deduci acolo, dar nici eu nu vreau să cred, ar fi mult prea tragic. Ideea ar fi că numai atunci când o (îl) vei vedea "hrănindu-se" din tine, vei fi cu adevărat fericit(ă). Iar iertarea din final este cerută de el pentru că nu a fost în stare să o cheme așa cum se cuvine, pentru ca ea să reușească să și vină, să răspundă chemării, să se desprindă din gând și să vină în fapt. Am fost impresionat, iar pentru efortul tău de a căuta am dat aceste explicații. | |