| + O, Francesca! | Călin Sămărghițan [13.Jul.08 15:26] |
| ...i-aș da cu plăcere o bucată de carne din mine. Apoi aș privi-o hrănindu-se, și știind-o așa, mă va durea mai puțin. Acea simplă "pre-viziune a lucrurilor", acea reducere la absurd, ori înecare în sânge, mai degrabă o înaintare în moarte, sunt îmbrățișate toate ca soluție mințită. Da, Ela știe asta și vede. O amăgitoare spirală ce se va dovedi în cele din urmă inutilă. Calea secundă, surprinde bine E.V.L., ca o imposibilitate de a te liniști "în adânc". Motiv de a scrie, și motiv de a ne-trăi, aș spune. Șomoiog uscat prefăcut în scrum. Ela desface o "făcătură" sau ghicește în vis. Întinde mâna spre locul magic unde nu pășește nimeni, mai sar doar, uneori, cioburi strălucitoare. Mâna și calea pe care le vede acolo, poate au murit, basmul ocolește "orizontul deschis" și se afundă în întunericul fără sens al singurei variante posibile. Meditația poetică a Elei Victoriei Luca reclamă lipsa de sens a căii muritorului, lipsa de sens a unui vis surogat. A unui anume vis. Da, realitatea imediată este foarte tentantă și te răsplătește imediat. Francesca ar vrea totuși ca lumea ei să fie cea de sus, dar numai cea de jos e singura care oferă ceva. Și-atunci? | |
| = călin-fil(r)e-din-poveste | Ela Victoria Luca [14.Jul.08 12:41] |
| francesca își primește datul, din orice lumi ar veni, fiindcă ea merge în sensul nepovestit încă. mulțumesc pentru cum primești această scriere și cum îi des-tăinuiești viul. litera vie. și am citit mai departe, răspuns chemării. ela | |
| = * | George Pașa [14.Jul.08 13:21] |
| Sincer vorbind, poezia e reușită, pentru că își creează un stil aparte, are fior, structură bine închegată, numai cu unele aspecte ale mesajului nu prea mă împac, dar aici sunt prea subiectiv. Chiar dacă drumul se scrie cu sine într-o poveste fără de început și fără de sfârșit. Prudența reclamă și o anume închidere/ încifrare. Ce nu "aprob pozitiv" e acea îndoială care se insinuează în suflet, deși finalul pare a contrazice prin "arderea" pașilor trecuți și rescrierea unui altceva. Dar tot viață. Cu aceeași simpatie, un (im)prudent | |
| = pașa | Ela Victoria Luca [14.Jul.08 13:26] |
| este greu să ne împăcăm cu toate și cu totul. indiferent de mesajele ce se pot percepe paradoxal sau incongruente, dincolo de ele se desfășoară sensul-nonsensul. despre (im)prudență, ar fi multe de scris. și despre dubito. mulțam, ela | |
| = Viata - miscare inspre absurd | razvan rachieriu [14.Jul.08 13:27] |
| Viziunea asupra vieții și a lucrurilor o percepi ca o mișcare înspre absurd, când ochiul se “întoarce spre sine și vede fibrele desprinse” și ca o scufundare în adânc unde liniștea înfășoară răul și mizeria și adevărul dizolvă “falsul, greșelile”. Rescrii viața în matricea ta sufletească, cu elemente specifice viețiișimorții, cu ipostaze ce înfățișează “o îndreptare definitivă a spatelui” și “un mers dincolo de povestea-fără-sens”. | |
| = răzvan | Ela Victoria Luca [14.Jul.08 13:35] |
| și prin absurd se trece cu spatele drept, ca prin viațășimoarte. și despre asta se va tot scrie, pesemne, că e dat omenesc. pân la capăt. mulțumesc, gânditorule ela | |