| = :) | ionela chiru [08.Jul.08 20:00] |
| doamne cât de mult îmi plăcu treaba asta cu cireșele amare domestice prea tandre și fără de culoare! plus bicicleta cu aripi plus pantofii aurii stupizi(am și io o pereche.îs la fel de stupizi) :D și ce să mai zic tot îmi plăcu ba da ba nu dana banu te salutăm și ne înclinăm cât putem noi de grațios | |
| = grațioasă Ionela, | Dana Banu [08.Jul.08 20:06] |
| îți mulțumesc ba nu lui danabanu nu îi plac cireșele amare da ba da danului(care sunt IO) îi plac bicicletele cu aripi mă joc și io pe aici, zburătăcesc(ca să zic așa:)) și chiar sunt bucuroasă de vizita aceasta simpatic-comentatoricească a ta reverență de elian-danaban salut | |
| = banudana-uri... | ioana matei [08.Jul.08 20:26] |
| un poem ca o fuga...prietenoasa, incarcata de iubire...din lume inspre lume...din tine inspre tine...as putea sa comentez vers cu vers...dar mai bine... "bem apă de la cișmea tu mai mănânci niște cireșe din acelea amare eu tac și țopăi fericită într-o pereche de pantofi aurii și stupizi apoi ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat salvăm și lumea de la dezastru" si ce apropiere de suflet!...si ce rostire!... frumos banudana! | |
| = se poate salva | George Asztalos [08.Jul.08 20:51] |
| lumea dănuțule ? dacă nu suntem Cristoși să-i spunem : "ia-ți dezastrul și umblă" ? uite că: "oamenii mor îți spui nu-i nimic"...totul e un joc, ce-i drept ușor mortal dar un joc, o întîmplare, în care:" ești iar asta cu siguranță îl face să te privească mirat oarecum"...poate chiar să fie și ei...măcar pentru o clipă. să se vadă pe bicicleta aia avionică. propulsați de o fericire ușor stupidă. cu papucii aurii. și neapărat încălțați pe dos...(eu aș fi adăugat și acest detaliu...armonios :) cu plăcerea lecturii...inclusiv live, admiratorul tău drakull noctambul ghintr-on Argeal sîngeros, george cel asztalos | |
| + ET nu a mai plecat | Vasile Munteanu [08.Jul.08 20:53] |
sau despre cum a încremenit lumea în dimineața dinaintea visului textul redă cardinalitatea incertă a unei existențe a cărei trăsătură definitorie, contrar lumii în care trăiește, nu este viteza, ci mersul „la pas” (deși, dacă luăm în calcul viteza de rotație a pământului, el dobândește valențele „pasului pe loc”); de aceea transformările sunt exclusiv exterioare, însă, pe de o parte, spiritul este și va rămâne neschimbat, iar, pe de altă parte, idealul este și va rămâne neschimbat. descriptivul, aici, are valențele reperului: această haltă, această cișmea, acest cireș; oricâte trenuri ar trece, oricâtă apă ar curge, oricâte fructe se vor risipi, faptul că eu voi trece pe aici povestind nimic despre mine însămi, ci numai despre visul meu, pe care diversitatea lumii nu-l poate atinge este ca și cum nu am plecat niciodată, ci am lipsit, așa, ca un călător fără nume, ca o ploaie fără izvor, ca dulcele din amarul cireșelor. cu plăcerea lecturii, Vasile Munteanu | |
| = danuleaso banuleaso | florian stoian -silișteanu [08.Jul.08 21:05] |
| am mers pana in capat cu cititul.frumos discurs.ma bucur sa te stiu poeta...uneori te iubesc ca pe o sora | |
| = copleșită oarecum | Dana Banu [08.Jul.08 21:30] |
| uau! sunt chiar copleșită de reacțiile voastre Ioana, chiar că e o poezea scrisă pe fugă, mulțumesc frumos Asztalosule, servus, chiar că e un joc aici, cam tragic pe alocuri(niște alocuri știute doare de autoare), ține Ardealul aproape și mai dă-mi și mie câteodată câteun semn dinspre el Vasile Munteanu, ca întotdeauna privești spre cuvinte din interior, cred că ți-am mai spus chestia asta de câteva ori dar merită să mă repet...chiar cred că ochelarii tăi au ceva aparte, mi-ar place și mie să pot vedea astfel, poate într-o zi(când mă voi maturiaza îndeajuns) voi reuși eeeeeee, uite-l pe Florișteanu!!!(iartă-mă că îți spun tot așa, nu mă pot abține), eu te iubesc tot timpul ca pe un frate și tu știi asta, Poetule acestea fiind spuse și răspunse vă salut dintr-o poezea ce poartă cu ea o lume aproape salvată dana | |
| = errrr | Dana Banu [08.Jul.08 21:41] |
| *doar de autoare *maturiza | |
| = Hmm... | Iulian Ruia [08.Jul.08 21:59] |
| A fost nevoie să citesc de mai multe ori poezia ta dar asta nu pentru că ar fi bună ci ca să pot spune ceva coerent despre ea. Iată: în afara celor câteva enumerații pe jumătate captivante: „orașul mănâncă tușește apatic bea o cafea” , „sunt domestice prea tandre n-au nicio culoare”...poemul e mai mult sau mai puțin încărcat de șabloane din acelea care nu-și ratează niciodată scopul pentru că ele vor da, cu riscul plictiselii lectorului, întotdeauna bine într-o poezie: trenuri, halte, lume și dezastru, oamenii mor dar, vedeți voi, nu-i nimic etc... Sunt reușite tocmai lucrurile mai simple...la ora 7:30, chiar și pantofii stupizi(deși micile invective împotriva încălțărilor umblate prin gări de provincie laolaltă cu întregul fundal de trenuri fără sens, borne de kilometraj etc. mă cam lasă rece)... | |
| = Iulian, | Dana Banu [08.Jul.08 22:08] |
| poate o altă poezie de a mea îți va suna mai bine, ce pot să spun...ai restaurat echilibrul subsolului comentatoricesc de aici, poate că erau prea multe aprecieri... bine ai venit pe agonia salut și mulțumesc pentru că te-ai oprit cu acest prim comentariu al tău pe pagina mea | |
| = anunț important! | Adrian Firica [09.Jul.08 00:45] |
| danubiano, dacă nu exagerez, blonda ta e kilometrică, nu e elevată, doarme enervant de mult (cu cireșele amare unde nu trebuie), însă toate astea salvează lumea. e important să știe lumea ce poate să facă o bicicletă. | |
| = bună dimineața. don Firică | Dana Banu [09.Jul.08 07:41] |
| e 7:36, bicicleta e gata desenată, nu îmi rămâne decât să îmi iau zborul pe deasupra orașului, hai cu mine!:) | |
| = Dana, | Silvia Bitere [09.Jul.08 09:17] |
| am citit aproape toate textele de la tine. Nu știu dacă nu cumva în amnezia mea pur întâmplătoare scoasă dintr-un suflu încă viu, parcă, parcă îmi amintesc că ți-am mai lăsat un semn la o poezie de a ta. Observ în mod constant la tine mersul, încălțămintea ca formă de pas: teneșii tăi Dano, ah, și acum pantofii ăia aurii, stupizi, sunt ai tăi... Drumuri rătăcite din prea mult drag de mers, trenurile tot vin și pleacă cu Mutti. Și dezastru? Nu prea cred poeto! Unde îți lansezi tu cărțile prin Constanța. Am să te caut. Până atunci îți ascult si textele. Știi este un lucru al dracului de greu să-ți poți recita singură versurile. Aprecieri. S-Via PS: Tu mergi desculță în somn?:) | |
| = Trenurile, da | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| Trenurile, da, și pantofii, da , sunt de importanță majoră. Trenurile și pantofii te duc acasă, chiar dacă acasă e o gară de provincie, o haltă unde bei apă de la o cișmea și mănînci cireșe amare. Dar de obicei salvează lumea de la dezastru cei care n-au acasă.Sau au tocmai un astfel de acasă. Scris dezinvolt, plăcut Servus din cluj Victor | |
| = Silvia, Victor, | Dana Banu [09.Jul.08 12:57] |
| semnele voastre de lectură mă bucură vă mulțumesc pentru ele P.S.: Silvia, bineînțeles că nu merg desculță în somn, am 1001 de perechi de pantofi colorați, hmmm, credeai cumva altceva despre mine?:))) | |
| = Da. | Silvia Bitere [10.Jul.08 09:35] |
| 1001 de nopți și toate ale tale. Să-ți trăiască pantofii!și te mai citesc.:) | |