| = Călin Sămărghițan | dan herciu [08.Jul.08 08:00] |
| "Mă durea deja inima, semn că se petrecuse ceva, dar ăsta e întotdeauna cel mai bun motiv să te facă să scrii.": asta e, după părerea mea, partea din text care are forță și care se apropie cumva de cele două fragmente anterioare ( mă refer la Fata din livadă I și II care sunt, ca valoare mult peste acesta )...sper să nu fie cu supărare dar Fata din livadă III este, luat separat, un text de nivel mediu. cu prietenie dan h. | |
| = cata luciditate atata drama sau ...sa nu spui niciodata...niciodata | katya kelaro [08.Jul.08 08:18] |
| cu respectul cuvenit, nu mi se pare a fi un text ce merita o asa evidentiere. *fraza /Cu fostul iubit hotărâseră să nu se mai vadă niciodată./ are un dezacord intre subiect si predicat, intrucat subiectul e subinteles (ea, deci singular)iar predicatul din fraza e la plural... oricum, nu/mi prea suna romaneste; limba noastra are o mare calitate in ceea ce priveste gramatica: e foarte muzicala. *nu am sesizat care e faza cu cainele. e un copil iar cei doi au divortat? tu esti fostul iubit? tu esti cainele? care regula ramane intacta? copil si caine pornesc de la aceeasi litera. bun, mai departe. de fapt, te referi la regula de custodie a unei fiinte vii? livada de piersici, fata din livada...pictural text dar cu greseli si destul de banal, nici macar comparatia din contextul /În mâinile ei parcă erau niște bibelouri sferice de catifea nu impresioneaza/- nu mi se pare nici stralucita nici originala. ba mai mult, imi aminteste de globurile de duzina imbracate in catifea cu care isi impodobesc unele familii bradul, si care se umplu de praf si agata toate scamele in timp. hai sa nu ne imbatam cu apa rece ci sa fim extrem de exigenti cu textele noastre. felicitari pentru recomandare insa mi se pare mediocru, fara ca neaparat imaginea poetului sa fie afectata in vreun fel dar eu asa simt. poate vor veni altii care iti vor ridica in slavi textul, insa te rog, priveste o clipa lucid ca si cum nu tu ai scris poemul ci altcineva iar tu esti un lector strain. cum ai citi fragmentul> /Cu fostul iubit hotărâseră să nu se mai vadă niciodată. Dar niciodată. Doar câinele stătea ba la unul, ba la celălalt. / bun, hotarasera sa nu se mai vada niciodata. apasat niciodata. atunci cum era dus cainele de la unul la celalat? printr/un prieten comun? sau te referi la reluarea afectivitatii intre cei doi. sincer, sunt putin dezamagita pentru ca dumneata esti oarecum un nume si nivelul la care scrii trebuie sa constituie-dupa parerea mea- un model. kelaro | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [08.Jul.08 09:01] |
| Catalin, interesanta acesata poeveste in cerc cu mesaj descriptiv. un mic poem in proza cu miros de piersici coapte. urare la urmare... cu prietenie, | |
| = Lui Dan cu bucurie | Călin Sămărghițan [08.Jul.08 17:00] |
| Dan, exact în legătură cu pasajul de care spui, aveam maaari emoții, nu știam cum va fi perceput, deci intervenția ta e binevenită. Nu mă supăr niciodată cu privire la comentariile negative (decât dacă sunt făcute cu rea voință, iar asta se vede imediat), ba chiar sunt foarte atent la ele. Dar al tău nu e deloc negativ. Eu, totuși, n-aș putea să fac o clasificare între I, II și III, le văd deja ca un tot unitar, dar cu personalitate aparte. E drept că III-ul schimbă ușooor registrul, e mai puțin conotativ, dar e mai implicat, așa l-am simțit încă din momentul scrierii, devine ceva mai sentimental și poate că pierde din poezie. La asta trebuie să mă mai gândesc în eventualele perspective viitoare, iar feed-back-ul tău mi-a prins foarte bine. Mulțumesc, e făcut cu bunăvoință. Și încă ceva, iubesc acest text din alte motive, în alt fel decât pe primele, îl privesc într-un mod pe care nu mi-l pot explica rațional pe deplin. Și-mi place de multe ori să le las așa. Deschise. | |
| = Răspunsuri lungi | Călin Sămărghițan [08.Jul.08 17:57] |
| Katya, înțeleg punctul tău de vedere și perspectiva din care privești, mulțmesc pentru atenție și timpul acordat. Mai spun că, din nou, în comentariul tău simt și de această dată o anume frustrare și o poliță plătită. Dar nu insist, păcat doar că nu ne putem desprinde de asta. Bineînțeles că m-a bucurat foarte mult evidențierea, aș fi ipocrit să spun că nu, sunt convins că cei care au făcut-o au știut ce fac, pentru care le mulțumesc și realizez totodată și motivul pentru care, probabil, nu ești editor. Le iau pe rând: * O dată: acolo e un procedeu banal care se numește elipsă. Ceva lipsește. Se folosește des. Pentru a înțelege, a se citi "ea împreună cu fostul iubit", iar "hotărâseră", la plural, e important, deoarece voiam să fie clar că hotărârea le aparținea amândurora, nu doar unuia singur. Nu e dezacord. * Doi: "faza cu câinele" e o amară ironie, e sesizarea unui "șiretlic psihologic", pe care nu voiam să-l fac foarte evident, ci doar să fie subînțeles. E o aluzie. Adică, simplu, neaoș vorbind acum: ei își spun sus și tare că nu vor să se mai vadă niciodată, și-aruncă asta în față. Dar, pe de altă parte, pe deplin conștient, își păstrează această portiță de scăpare, să se mai vadă totuși când își aduc câinele unul altuia (ei înșiși, normal, nu prin altcineva). Cu alte cuvinte, e pretextul ascuns ca totuși să se mai vadă, chiar dacă s-au amenințat că nu. Dar, dar, dar, cred că această explicație a mea e inutilă, mie mi se pare evidentă intenția textului. Ce nu pricep e de ce nu te-ai prins. Sau poate, așa cum spuneam și mai demult, suntem complet incompatibili din punct de vedere literar. Planete total diferite, galaxii. Nu e nici o problemă (precizare: încă nu m-am obișnuit să scriu legat, sună și arată oribil "nicio"). Deci câinele e câine, nu altceva, nu e vorba de nici un copil, de nici o custodie a vreunei ființe vii. Tot vrei să mă culpabilizezi, crezi că subtil, cu mai știu eu ce amoralități presupuse și bârne prin nu știu ce ochi. Nu numai aici. Iar regula care "rămâne intactă" e regula aceea de a nu se mai vedea niciodată. Teoretic, pentru a păstra distanța cu care vrei să-l pedepsești pe celălalt. Uff!, atât!, cred că e suficient de clar acum. * Mai departe, chestia cu bibelorile sferice ține de percepția "planetei" fiecăruia, nici nu mai insist. Poți să spui că-s extraterestru, nu mă supăr. Mulțumesc pentru sinceritatea exprimării, scuze pentru stilul răspunsului meu, poate mai scorțos pe alocuri, dar ăsta sunt. Să știi că nu mă supăr pe receptivitatea ta mereu negativă a textelor mele, nu mă POT supăra, eu nu mă pot supăra pe literatură, pe poezie, pe cuvânt. Nu pot. Ele sunt viața mea. Poți să tragi oricât, îmi faci un bine, rănile de azi sunt învierea de mâine. | |
| = cititorului asiduu | Călin Sămărghițan [08.Jul.08 18:01] |
| În sfârșit, Petruț, ai prins... e mai descriptiv față de celelalte, da. Nici o problemă, dar întotdeauna fac observația asta când se produce: "Călin", nu "Cătălin"; nu pare, dar e o mare diferență. Of, cuvintele astea! | |