| = Semn | Doru Emanuel Iconar [03.Jul.08 23:11] |
| Am citit și recitit și trebuie să-ți dau dreptate. Pe undeva, nelămurit, îmi puneam aceeași întrebare. Iar forma în care ai încadrat-o, în acele 17 silabe, aduce un plus întrebării. Mie personal mi-a întărit convingerea că trebuie să studiez mult mai temeinic acest gen și nu doar din surse europene. Doru Emanuel | |
| = Dragă Emanuel, | Necula Florin Danut [04.Jul.08 18:15] |
| așa cum ți-am mai scris, ca răspuns la un comentariu de-al tău la unul din textele mele, eu consider Haiku-ul o poezie scurtă, nu neapărat de 17 silabe sau conformîndu-se unor canoane (gen 5-7-5 și că trebuie musai să transpună o anumită imagine, de preferință cu cît mai puține verbe) chestii pe care, sincer să fiu, le-am aflat de pe acest site. Acesta este motivul pentru care am catalogat drept Haiku multe din textele înscrise de mine. Am văzut că aceasta a deranjat niște stimați domni, „specialiști” în Haiku. Așa că mi-am pus problema dacă există vreo compatibilitate între japoneză și graiul nostru? Fonetic, poate, dar silaba nu ține doar de fonetică! Oricum, mi se pare exagerat să vrei să respecți niște reguli impuse de japonezi într-o limbă latină! Poezia se citește sau se recită, nu? Poți să îți dai seama doar din lectură la prima vedere sau din audiție că un text scurt are exact 17 silabe (nu mai vorbesc de 5-7-5) ? Nu cred, trebuie să ai un antrenament mult prea temeinic pentru așa ceva! Și atunci, ce faci, numeri în gînd? (în cel mai fericit caz, dacă nu pe degete). Ce efect poetic poate avea aceasta? Gîndește-te care sunt canoanele sonetului shakespeare-ian sau baudelaire-ian, sunt perceptibile prin audiție sau lectură, nu stai să numeri pe degete ca să îți dai seama că măsura, ritmul și rima sunt bune (poate doar numărul versurilor ține de aritmetică)! Și cadențele din versurile lui Homer sau Dante le sesizezi auditiv, nu stai cu abacul după tine! Pe de altă parte, îți închipui un japonez care să scrie, în limba lui, o doină românească sau să traducă Miorița? Ce ar ieși? Și drept încheiere, textul asupra căruia comentăm (nu-i mai spun în nici un fel, doar text) are și o interpretare peiorativă, aproape obscenă, pe care nu cred că ai sesizat-o. E un fel de zeflemea la adresa dulcegăriilor pe care le scriu „specialiștii în Haiku” de pe acest site și la care aproape toată lumea cade pe spate! Citește-l mai cadențat și printre rînduri! Numai bine! | |
| = Re: | Doru Emanuel Iconar [04.Jul.08 23:03] |
| Am sesizat “interpretare peiorativă”, nu și parte de “obscen”, (o fi o neputință a mea datorată vârstei, nepriceperii ), dar am preferat s-o ignor, era mai importantă informația. “zeflemea la adresa dulcegăriilor” nu știu dacă își are rostul, nu vreau să intru în polemici cu nimeni. Îmi par pierdere de vreme. Mai mult, fiecare scrie după cum simte, nu înseamnă că nu e bun ceea ce produce. Poate noi nu reușim să rezonăm cu creația lor. Se încearcă crearea unui curent, un anume stil de “haiku”? Probabil. Dar chiar contează? Oameni suntem, imperfecti, și eu, și tu, avem fiecare schemuțele noastre, vanități. Din păcate avem nevoie de susținere. De aceea publicăm pe site. Eu zic că nu ai deranjat pe nimeni însă după cum spunea domnul Dan Norea, printre editori nu sunt specialiști în haiku. Noi suntem mii, ei câțiva, fac și ei ce pot în limitele cunoștințelor pe care le au. Ce spui? Probabil ai dreptate când spui că “trebuie să ai un antrenament mult prea temeinic pentru așa ceva”. Cunosc persoane care se ocupă de aceste poeme de ani de zile. Dar zic eu că trebuie și mult talent și disciplină. Fără, nu ai putea concentra ideea, nu ai putea pune în evidență esența în atât de puțin. Tot ce pot spune este că mie mi-a prins bine. Exercițiul haiku-urilor mi-a dat concizie și profunzime, m-a disciplinat, schimbările pe care le-a adus stilului meu de scris sunt pozitive. Mai mult aceste versuri îmi apar spontan în minte, niciodată nu m-am chinuit să le produc, în cel mai rău caz le ajustez. Abia apoi verific dacă se încadrează sau nu în cele 17 silabe. Deci, pot spune că am un dram de talent, un strop de noroc și multă înțelegere din partea celor de aici. Că părerile sunt împărțite în privința haiku-ului, sau poate puțin altfel decât poemele japoneze, da, ai dreptate. M-am lămurit când unele din poemele mele, ignorate aici sau aiurea, au surprins plăcut un prieten, bun cunoscător al limbii și literaturii nipone. Spune că versurile mele ar suna delicios în japoneză. Deci cine are dreptate? Eu zic că toți. Spre rușinea mea trebuie să recunosc că nu am citit Baudelaire, nu știu ce este un sonet decât că are 14 versuri. Sper că nu greșesc. Dar am prins ideea. Doru Emanuel P.S. Habar nu am de canoane dar sunt dispus să învăt dacă crezi că mă poți ajuta. Dacă ai timp și chef și răbdare. D. | |
| = Dragă Emanuel, | Necula Florin Danut [10.Dec.18 14:27] |
| chiar nu vreau să te invăț la prostii, așa că nu mai căuta partea obscenă a textului meu. Ținem legătura, OK? Numai bine! | |