| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [21.Jun.08 16:43] |
| un poem care pe mine ma poarta in trecut, cam asa imi povestea bunica de tatal meu, evident nu in versuri. sunt de parere ca ai prins foarte bine fenomenul, tot povestit. versul cheie ramane primul vers:locul din care nu fug niciodată, - copilăria.aici e o idee de explorat: locul din care nu fug niciodata sunt eu:):) etc etc mcm | |
| = carmen-manuela macelaru, da, o clipă prin copilărie,... | Teodor Dume [21.Jun.08 18:32] |
| carmen-manuela, mulțumesc de trecere și semn ai dreptate când spui despre suportul textului "locul din care nu fug niciodată e copilăria" textul se vrea o aducere aminte despre copilărie, bunici și părinți, adică despre ...noi. nu-i o poveste ci sunt frânturi reale din viața mea și cred eu că aici se regăsesc peste 9o% dintre cititori. excepție făcând cei fără copilărie, evident un lucru cât se poate de dureros. mulțumesc pentru gest și mă bucur că te-ai regăsit umblând prin copilărie, fie și pentru o cipă, doar atât cât a ținut lectura. cu sinceritate, teodor dume, | |
| = părere | Ecaterina Bargan [21.Jun.08 20:19] |
| din tot ce am citit eu o bună bucată de vreme la tine în pagină fără să las vre-un semn, mă bucur să găsesc în fine o poezie care îmi place. îmi place pentru sinceritate, cursivitate și realitate. cu toate că mai ai pe alocuri rupturi din/în obișnuitele "texte filosofice" gen ("cerul lăcrima pe la margini"; "separîndu-i trupul de umbră"; "la capătul de drum unde se opresc sufletele"; "două imagini între care mă caut"). remarc totuși poezia ca fiind mult mai aproape de real, natural. și cred că te prinde mai bine stilul acesta, dacă l-ai putea menține. și încă mi se pare în plus acel "noapte bună!" final. | |
| = ecaterina bargan, pentru sinceritate, mulțumiri... | Teodor Dume [21.Jun.08 20:49] |
| ecaterina, îți mulțumesc pentru că, deși nu ai lăsat semn, ai fost aproape de textele mele. mă încântă mult aprecierea ta care vine din lăuntrul sufletului cu scopul de a ajuta și nu ca o răbufnire ironică. desigur că la anii mei, ceva peste 50, mi-e greu să mă adaptez stilurilor elaborate de voi, - noua generație. și trebuie să recunosc sincer că multe dintre textele catalogate a fi poezie,pe acest site, nu merită o privire. e un fel de nici poezie nici proză. dar ăsta-i alt subiect... textul de față l-am postat la personale pentru că tratează suferința copilăriei mele. poate de aici pornește fiorul, firul simplității care curge lin fără vreo prelucrare finită. o să încerc să mențin firul simplității. și mai zic...îmi place concentrarea stărilor în câteva rânduri chiar dacă par frânturi-rupturi, voit las loc de interpretare. poate ai observat printre ultimele postări poeme scurte îmbrăcând starea doar în câteva imagini... o, ce mult vorbesc... nu te aglomerez cu lucruri inutile. mă bucură mult prezența ta. cu sinceritate, teo | |
| = "ștergarul alb în care mi-am uitat copilăria" | tincuta horonceanu bernevic [21.Jun.08 21:25] |
| Un text deosebit, pentru simplitatea lui, pentru sinceritatea și lumina pe care o degajă. Mi-am amintit frumusețea copilăriei, alergând pe uliți. Un text de (re)citit! tincuța | |
| = "albul din cireși plesnea de culoare" | Doru Emanuel Iconar [21.Jun.08 22:12] |
| Teo, prietene, ce să mai spun după atâtea comentarii mult mai complete decât aș putea face eu, la anii mei puțini. Dar trebuie să las semn pentru că te regăsesc pe tine și curgerea naturală a discursului poetic care de fapt m-a atras întotdeauna în pagina ta. Ai câteva versuri foarte bune, care mi-au rămas în gând. Întregul este unul din poemele cele mai bune ale tale. Doruleț | |
| = re; tincuța horonceanu bernevic, doru emanuel iconar, | Teodor Dume [21.Jun.08 22:35] |
| tincuța, mă bucur că ți-am amintit de copilărie. omul fără trecut nu poate avea nici viitor mulțumesc de părerile tale sincere cu prietenie, teodor dume, doruleț, prietene, numai când te văd în pagina mea simt apropierea de cuvânt vesrsurile de față sunt cuvinte și pentru mine fiecare luat în parte are aceeași valoare ca și întregul. de ce? pentru că sunt rupte din mine. sunt părți din copilăria mea. și întregul reprezintă EU spune-mi doruleț, o mamă, cu mai mulți copiii, pe care îl iubește mai mult? după cum ai observat am postast textul la personale fără pretenția de poezie. iar aici poate sunt singurul care simte... mulțumesc și te mai aștept cu drag, teo | |
| = Re: | Doru Emanuel Iconar [21.Jun.08 22:58] |
Încerc un răspuns. O mamă cu mai mulți copii îi iubește pe toți, și pe cei care dăruiesc bucurie inimii și pe cei care îi aduc tristețe în ochi. Numai că suntem oameni, deci avem și lipsuri iar mama este cea care le vede cel mai bine, dacă nu le vede le simte și sigur încearcă să le atenueze. Ești singurul care vezi cel mai bine versurile tale. Noi doar putem rezona sau nu cu înțelesul lor. Iar uneori chiar putem fi pe aceeași lungime de undă. Cât despre încadrare, n-are importanță. Și n-o spun numai eu. Aceeași problemă o ridica domnul Mihai Cucereavii la poemele mele. Nu asta le dă valoare, nu încadrarea spune ce este sau nu este un text. Tema, da, este una personală, realizarea este de poem. Părerea mea. Uite că și eu vorbesc prea mult azi. Cu drag Doruleț | |
| = f. frumos | pop marius [22.Jun.08 09:08] |
| "ca un fluture agățat de noapte o să colorez cu privirea cele două imagini între care mă caut..." atat de sublim... | |
| = cineva spunea | cezara răducu [22.Jun.08 09:38] |
| că inteligența fără emoție e un pian fără sunet.inițial nu am vrut să comentez, deși am recitit poemul de câteva ori.dacă aș spune frumos, ar fi puțin. e prea puțin ce spun eu aci, pe marginea gândurilor tale. îți spun doar că, am să-l recitesc de fiecare dată când îmi va fi dor de copliărie, ca un testament. cu aceeași sinceritate, cezara | |
| = Teodor Dume | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| Teodor, poemul acesta mi-a stârnit fior și la a doua citire, după o zi, ceea ce cred eu înseamnă f, mult.*tata a plecat pe la patru...probabil să se intâlnească cu mama*. Durerea plecării părinților și speranța că poate totuși dincolo se vor întâlni.Foarte frumos! Cu prietenie și respect, Victor | |
| = În grădina misterioasă a îndepărtatei copilării | Adriana Marilena Simionescu [22.Jun.08 14:08] |
| Nu uităm niciodată copilăria, o purtăm cu noi peste tot înfundând-o în inimi cu tot cu lumini și umbre care devin magice simboluri. Nimic din copilărie nu moare și totul se repetă aidoma anotimpurilor încăpățânâdu-ne să credem că până la urmă vom schimba lumea cu un brad de Crăciun si trei fulgi de zăpadă și e bine așa. Teodor,m-a impresionat poemul tău unde copilăria este partea cea mai adevărată și mai profundă din noi înșine care se cere să fie salvată. Rămâne tot timpul ceva din copilărie, tot timpul «ca un ștergar alb » sau «ca un fluture agățat de noapte» încercând să ne regăsim ... Ama | |
| = * | Adriana Marilena Simionescu [22.Jun.08 14:11] |
- încăpățânându-ne - iertată să-mi fie tastarea, dar și adulții mai greșesc :) | |
| = re< doru emanuel iconar, pop marius | Teodor Dume [22.Jun.08 14:35] |
| doruleț, prietene așa este. răspunsul tău e unul de zece, matur și bine așezat mulțumesc de revenire și de modul cum vezi personala mea ca pe un poem. da, doruleț, e un poem de suflet îmbrăcat cu simțiri, trăiri, împliniri, bucurii, durerii...cuvintele izvorăsc, ele nu sunt prelucrate așa cum mai citești, uneori, pe acest site poeme recomandate dar citindu-le nu simți nimic, n-au nicio calitate pentru cititorul din mine, dar ele dă bine în fața unora pentru că sunt... fardate. e ca și cum ai îmbrăca o bucată de fier în piele... dar asta se numește poezia viitorului, o popezie robot, rece pentru oameni robot. mulțumesc doruleț, cu drag, teo pop marius, popasul tău în pagina mea e o mare surpriză. și mă bucură acest lucru. și eu te citesc mereu dar mai mult în tăcere. nu prea fac valuri... te aștept cu inima deschisă mulțumiri și multă stimă, teodor dume, | |
| = re; cezara răducu, Victor Țarină, Adrian Marilena Simionescu, | Teodor Dume [10.Dec.18 14:27] |
| cezara, mă fâstâcesc și nu știu să răspund comentariului tău "inteligența fără emoție e un pian fără sunet.inițial nu am vrut să comentez, deși am recitit poemul de câteva ori.dacă aș spune frumos, ar fi puțin. e prea puțin ce spun eu aci, pe marginea gândurilor tale. îți spun doar că, am să-l recitesc de fiecare dată când îmi va fi dor de copliărie, ca un testament" la așa frumusețe de gând o să tac plagiindu-te "e prea puțin ce spun eu aici, pe marginea gândurilor tale" mulțumesc mult de tot cu cele mai bune gânduri, teodor dume, victor, trecerea ta e o surpriză minunată pentru care îți mulțumesc la fel pentru interpretare și gest. ești binevenit oricând cu sinceritate, teodor dume, adriana, în primul rând îți mulțumesc pentru semnul lăsat în pagina mea. nu mă așteptam. mă bucur sincer dacă am putut trece ca un fior prin sufletul tău și prin acel fior te-ai reîntors la copilărie doar pentru o clipă. te mai aștept cu sinceritate, teodor dume, mulțumesc tuturor acelora care datorită trecerii prin acest text s-au simțit acasă, adică în copilărie, - locul din care nu fug niciodată... cu toată sinceritatea, teodor dume | |
| = Poezia aceasta trage după ea o căruță de stele... | Emil Iliescu [22.Jun.08 20:52] |
| Ce lumină poate coborâ din ștergarul tainic, locul primei atingeri a lumii de după nașterea chinută de atâta singurătate! Poezia aceasta trage după ea o căruță de stele în care dorm, fiecare la loc tăinuit și sfânt, părinții, care au adormit sub talpa casei bătrâne. Imaginile sunt atât de vii - ( "burta ei țuguiată ca o pâine scoasă din cuptorul de după casă făcut de străbunicul înainte de război..."), amintirea este atât de dureroasă - "de va veni târziu cu puțin întuneric îmi va pune mâna în poală și-mi va îngriji somnul până dimineață când liniștea spartă de întâiul cântat al cocoșului îi va reconstitui chipul o lumină va țâșni din răsăritul târziu separându-i trupul de umbră și va pleca cu Dumnezeu", sufletul este atât de singur și rece, încât și de dincolo, mama încearcă să ne ocrotească sub pulpana cerului adumbrit peste pământ! Imaginea ta, ca o lacrimă sub ochiul veșnic întredeschis al existenței, între scâncetul ce a umplut atunci acel ștergar de viață nouă și neputința regăsirii celor dragi, adăpostiți de Marea Trecere... | |
| = re< emil iliescu, | Teodor Dume [23.Jun.08 17:03] |
| domnule emil, mulțumesc de trecere și semn. sunteți o prezenâă binevenită în pagina mea. vă mai aștept cu sinceritate, teodor dume, | |
| = Copilăria | Laura Șoltuzu [10.Dec.18 14:27] |
| la capătul de drum unde se opresc sufletele... Frumos. Tristețile și bucuriile copilăriei se povestesc cel mai frumos. Se adună toate într-un ștergar gata să fie pus la piept. Ține de cald și de alint. :) Felicitări. | |
| = re< laura șoltuzu, cu mulțumiri,... | Teodor Dume [23.Jun.08 19:51] |
| da, laura, trecerea ta pe aici mi-a prilejuit bucurie precum și semnul lăsat ca o binecuvântare pentru cei care încă mai cred în copilărie. te mai aștept cu toată sinceritatea, teodor dume, | |
| = Teodor, | andrei dragomir [27.Jun.08 19:09] |
| cred ca textul acesta est unul dintre cele mai bune ale tale. Un text firesc si plin de sensibilitate, fara sfortari, fara incercarea de a epata. | |
| = re; andrei dragomir, plin de sensibilitate,... | Teodor Dume [27.Jun.08 19:55] |
| andrei, mă bucură trecerea ta. și îți mulțumesc de oprirea pe terxtele din urmă. da, ai dreptate pentru că aici am folosit simplitatea cuvântului din cotidian toate stările din prezenzul text sunt realități simțite și trăite de mine în copilărie. mesajul textului nu-i prefabricat sau fabricat. e o părticică din viața mea. scriindu-l am retrăit moment cu moment și tocmai de aceea țin enorm de mult la el. după cum ai observat l-am plasat la personale. încă odată îți mulțumesc de semn și de bunăvoința ta de-a mă citi. cu prietenie, teodor dume, | |