| = Ca întotdeauna scrieți cu sufletul pentru suflete... | Emil Iliescu [19.Jun.08 18:45] |
| Poezia din sufletele eroinelor d-voastră, contopită cu plasticele imagini("A nins aseară cu niște fulgi pufoși cât penele de la moțata noastră"), coborâte dintr-o copilărie mirifică și sfântă, dau textului un parfum tainic, sub care amintirea freamătă ca inima timpului străvechi, în care la șapte ani întrebările nu capătă cu toatele răspuns, lăsând loc fanteziei și inocenței. Ca întotdeauna, scrieți cu sufletul pentru suflete! Cu prietenie, Emil! | |
| = parere | Roxana Sonea [20.Jun.08 01:41] |
| Da, reusiti sa transformati un fapt simplu (descoperirea inoportuna a doua fetite a unei sonde de titei) in o bucata de proza care te retine cu indarjire pana la sfarsit prin poezie, prin universul copilului de 7 ani atat de bine surprins "sunt suficient de mare ca sa ii fac pe altii sa ma asculte". Unii scriu despre fapte deosebite in limbaj simplu, dumneavoastra ati transformat un fapt simplu, prin scris, in ceva deosebit, ceea ce e mult mai greu. Succes in continuare, Roxana | |
| = Emil Iliescu, Roxana Sonea | tincuta horonceanu bernevic [20.Jun.08 14:24] |
| Textului i-am dat încărcătură emoțională, cu speranța că va fi perceput așa cum ați făcut-o dumneavoastră. Un fapt, în aparență banal, ce s-a vrut transformat în proză. Prin limbajul simplu, al unui copil de șapte ani, ce vede lumea într-un anumit fel. Mulțumesc de lectură și comentariu. Vă mai aștept! tincuța | |