| = ! | Florentina-Loredana Dănilă [18.Jun.08 23:59] |
| Felicitări și lansare frumoasă! Păcat că de doi ani aici n-ai mai publicat nimic. Cu stimă, Loredana | |
| = iubire, credinta, flori si...femei | ilorian paunoiu [19.Jun.08 00:08] |
| NU-i vina lui, e vina mea... El a continuat sa scrie ...eu n-am mai reusit sa transcriu pentru voi... cu mine timpul n-a mai avut rabdare...un job, doi copii Iata cum a fost...un articol Femeile pesediste strâng bani pentru editarea unui volum de poezii Sediul Organizatiei Municipale Ramnicu Valcea a PSD a fost joi, 27 septembrie 2007, gazda actiunii pentru luna septembrie a Organizatiei Municipale de Femei. Scopul acestei intalniri a doamnelor social democrate a fost de strangere de fonduri pentru publicarea unui volum de poezii al poetului valcean Ilorian PÃUNOIU. Ilorian PÃUNOIU, in varsta de 42 de ani, suferă de o boala grava numita distrofie musculară progresivă de tip Duchenne, boală nevindecabilă, care progresiv, duce la atrofierea gravă a segmentelor neuromusculare. A debutat la 20 de ani în „Vâlcea literara", foaie a Societății Literare „Anton Pann", cu o prezentare a scriitorului Ion Soare. Au urmat poezii publicate sporadic, începând cu anul debutului, 1986, în „Tribuna” de la Cluj-Napoca, apoi în „Luceafărul" și în „Suplimentul literar" al „Scânteii Tineretului”-1987, 1988,1989. “Am desfășurat o activitate publicistică în ziarele din Râmnicu-Vâlcea, în special la „Reporter , „Curierul de Vâlcea , „Monitorul de Vâlcea”. Am păstrat prea puțin din aceste articole și din poeziile publicate în revistele de cultură. In afară de ziarul „Reporter”, nimeni nu mi-a dat un leu pentru tot ceea ce am scris. Eu nu aveam bani să-mi cumpăr o carte și ei nu-mi plăteau munca. De aceea am întrerupt publicistica. Eu visam „Carte”, publicarea primului meu volum… Visul meu de-o viață s-a împlinit la vârsta de 33 de ani: lansarea primului meu volum (Strigarea numelui) ce a avut loc pe 11 ianuarie 1998 la Biblioteca Județeană "Antim Ivireanul" din Râmnicu-Vâlcea.Din 1998 a mai publicat aproape în fiecare an câte o carte, patru volume de versuri și unul de eseuri: „Strigarea numelui“— 1998, „Jocul secundei” - 1999, „Scrisori către aproapele” - 2000, „Banchetul reginelo”r - 2002, „Arheologie sensibila” - 2002, prefațate, două dintre ele,de Constantin Zărnescu și Valentin Tașcu din Cluj-Napoca. “Am deja scrise încă trei volume de versuri și lucrez la un volum de eseuri „Agapologia” și la unul de aforisme și cugetări”. Cele 15 doamne prezente la aceasta seara peotica au ascultat poeziile poetului valcean , l-au rasplatit cu aplauze bine-meritate si i-au pus intrebari din diferite domenii (chiar si politic). Au mai fost prezenti la aceasta seara poetica secretarul orgnizatiei municipale Ramnicu Valcea a PSD si pesedintele interimar al organizației de tineret. La sfarsitul discutiilor s-a organizat o tombola prin care doamnele au putut face un schimb de flori prin intermediul unei tombole. Fiecare billet de tombola a fost platit cu o suma de bani care va contribui la lansarea urmatoarei carti a domnului Ilorian PÃUNOIU. by ziarul_de_valcea, Duminica, 30 Septembrie 2007 18:46, Comentarii(1) | |
| = inregistrarea lansarii | ilorian paunoiu [19.Jun.08 07:45] |
| Loredana, http://www.valcea1.ro/stire_video.php?v=875 daca faci copy apoi paste in bara de sus il poti vedea pe Ilorian la lansare Televiziunea locala a fost pe faza cu drag, mariana | |
| = paunasul codrilor | katya kelaro [19.Jun.08 08:18] |
| felicitari pentru volum, pentru efortul colosal de a lupta cu viata...am citit biografia din profil si am priceput intr/un tarziu si imaginea. daca titlul ar fi fost lansare de carte, ar fi atras mai curand privirile celorlalti. sincer, sunt impresionata... cred ca am primit o lectie de viata. | |
| + eveniment | Dana Stefan [19.Jun.08 08:55] |
| precum toate evenimentele de acest gen, semnalate de autorii cartii tiparite, acest eveniment e instelat si primit cu emotie si bucurie. apoi, si nu in ultimul rand, pe fila aceasta e semnatura unui barbat luptator ce-a biruit cu viata. sunt impresionata. cu sufletul alaturi la lansarea de carte a domniei sale, chiar daca usor nedumerita de data lansarii, 22 mai 2008, pe o data a postarii de 16 iunie 2008. nu e cumva o greseala de postare acel 22 mai? felicitari autorului! Linea | |
| = lansarea a avut loc | ilorian paunoiu [19.Jun.08 09:35] |
| lansarea a avut loc pe 22 mai... eu am aflat abia acum... Am vazut cateva secvente inregistrate si vi le-am daruit si voua... De ce a ales Cantarea Cantarilor ??? ma tot intreb si caut raspunsuri mariana Am gasit un articol ... Descântarea cântărilor de Vianu Muresan (268 afisari, 2006-12-20) Nu sunt chiar atât de îndrăgostit încât să-l epatez pe regele Solomon, ori pe vreun alt culturist al retoricii inimoase, cu efuziunile mele sentimentale. Iar dacă aș fi, n-aș căuta să-l fac să înnebunească de invidie, lăudându-mi prietena la modul sfruntat, nici nu m-aș sforța să implantez prin trucuri poetice fantasma ei în mințile afânate ale paraziților iubirii. Căci există și această specie, a inșilor ce aglutinează dialectal, onomatopeic, fragmente din scenariile erotice ale celor ce știu să și le facă exemplare ori din produsele culturale la îndemână (cărți, filme), compunând adevărate cumetrii de indigeni ai fantazării insidioase, gata s-apuce cu mâinile lor nespălate șoldul perplex al femeii născute din visul unui geniu îndrăgostit, să o smulgă, grohăind, din rimele în care vibrează strălucirea ei. Dacă ne uităm în trecut, observăm că de mii de ani civilizația noastră n-a reușit să inventeze decât câteva, puține, mituri erotice, în jurul cărora vâjâie mimetic puhoiul afecțiunilor umane, ilizibile, sforțându-se să-și cristalizeze o formă oarecare. Povestea de iubire din Cântarea cântărilor e nu numai cea mai populară, dar și cea mai divers asumată hermeneutic din toată literatura iudeo-creștină. Și poate că nu prin caracterul excepțional al actelor ce se petrec acolo, destul de comune dacă le comparăm bunăoară cu cele din mitul lui Orfeu sau Tristan și Isolda, ci prin calitatea construcției poetice a relației de iubire. Trăirile intime, în special când e vorba de o pasiune erotică sau mistică, nu pot fi măsurate cu nici un instrument, nici nu pot fi comparate între ele, pentru simplu motiv că, trăite de persoane diverse, în spații afective ermetice, nu există nimic comun între o poveste și alta de iubire. Dacă totuși acestea devin literatură, și abia atunci ele încep să existe ca poveste ceva cu structura unui mit, a unei opere încheiate se obligă implicit să ne răsfețe cu stilul în care se compune o astfel de relație. Așa cum diferența dintre răcnetul animalului aprins și serenada cântată de îndrăgostit la geam o face nu tensiunea emoțională, ci stilul limbajului în care ea este transpusă, la fel o relație erotică devine mit sau rămâne un amalgam de gesturi și răbufniri emotive, în funcție de limbajul poetic în care ea se exprimă poetică a gestului, a fantasmei și limbajului deopotrivă. Cred chiar, că la constituirea unui atare mit avem de-a face cu teopoetici ale iubirii, construcții în registrul divinului a formelor erotice umane. Nu se poate ști cât de profundă sau frumoasă e una sau alta dintre multele relații, nici nu se poate judeca exemplaritatea acestora în raport cu modul exprimării erotismului speciei noastre. Însă putem ști cum sunt exprimate, ce calități adoptă ele odată ajunse în spațiul literar-artistic, singurul deocamdată în care ne putem conserva istoriile, singurul în care iubirile noastre rezistă mai mult decât în viață. În realitate orice poveste de iubire este un eveniment al limbajului în care ea se formulează. Nu înseamnă deloc nici că actorii ei sunt conștienți de literatura pe care-o degajă emoțiile lor, nici că intenția lor erotică are ceva de-a face cu memoria culturală ce-i va salva. Înseamnă numai că povestea ca atare nu le aparține, chiar dacă doar ei trăiesc, simt și acționează după scenariul care-i va revendica drept paradigmatici. Ei suferă și fac să se întâmple diverse fapte, ei au inițiative, ei se tem, ei vorbesc și tot ei, atunci când tac, înțeleg din asta ceva, ei trăiesc și se comportă ca și cum o plasă magică i-ar fi capturat în nodurile ei încâlcite; însă nu ei își spun povestea și, prin asta, ei nu aparțin de fapt propriului mit. Pentru destinul cultural al unei atare relații nu e suficientă rețeaua faptelor, nu-i de ajuns că anumite evenimente se petrec . Mai trebuie ca cineva să formuleze toate acestea într-un limbaj, de o natură mitic-poetică în care să se recunoască tot ceea ce e dătător de sens la nivelul dorinței noastre erotice; e necesar un creator care să compună matricea literară, în care să circule narcotizați avatarii sateliți ai celor ce caută moduri expresive pentru manifestarea iubirii lor. Așa după cum poveștile de iubire, iar nu istoriile concrete ale relațiilor, sunt toate efecte literare, tot așa frumusețea sau banalitatea lor, strălucirea, fascinația și seducția lor sau, dimpotrivă, patetismul lor dezolant și mediocru depind de harul poetic ce le confecționează. Ca atare, dacă admitem că în istoria umană crearea unor povești de iubire exemplare a fost una dintre cele mai dificile întreprinderi, cu doar câteva performanțe notabile, devine obligatoriu să concedem că tocmai creatorii acestor mituri erotice sunt învățătorii mari ai lumii, profeții exorbitanți ai inimilor umane, ce nu vor să viețuiască la umbra faptului comun, nici nu vor să se sature cu jocuri prescrise. Oricine, dacă e integru, ajunge să iubească, dar nu oricine are o poveste de dragoste. Orice îndrăgostit întrezărește într-un partener licărul perechii arhetipale, dar nu oricine găsește limbajul în care să-și transpună aprehensiunea. Iar asta nu e un defect sentimental, pe cât e dovada unei deficiențe poetice în asumarea propriei stări de îndrăgostire. Dacă în registrul cultural al erotismului a fi echivalează cu a fi spus, ne trezim în situația în care iubiri reale, neformulate, se manifestă fără a fi totuși, pe când poetizate, alte iubiri există fără a fi fost vreodată reale. Probabil că marii îndrăgostiți sunt la fel de neștiuți și rari precum sfinții; dacă avem totuși mituri ale iubirii, nu lor le datorăm zestrea, ci marilor povestitori ai iubirii, care sunt probabil mari nefericiți, ce n-au avut norocul să trăiască sentimente pe măsura propriilor povești căci, din păcate, darul cântării și cel al iubirii nu poposesc în aceeași persoană. Și numai ei știu cât poți fi de nefericit, când povestea iubirii, cu care îi fascinezi pe alții, te lasă pe dinafară, și trebuie să înduri o existență de scopit al inimii. http://www.adevarul.ro/articole/descantarea-cantarilor/211143 | |
| = puteti vorbi cu ilorian | ilorian paunoiu [20.Jun.08 14:11] |
| Ilorian poate raspunde la telefon!!!! Si e nerabdator sa va auda... ii puteti adresa felicitarile direct 0766 726 225 0741 949 599 | |