| = din poezie scapa cine poate | dorin cozan [22.Apr.06 15:04] |
| arta mistificarii presupune initierea in miracol, printr-ul "altul" care deschide celuilalt al saselea simt prin care intamplarea devenita miracol, ca rascruce a destinului, se reveleaza identitate "zabavnica a Firii". O masura a reusitei - poezia- ofera prilejul si privilegiul de a transforma datul in dar nemeritat. Toate acestea conduc, se pare, la antinomii: -cum este sustinuta aceasta deschidere daca se rupe sirul "apostolilor" care arata nebunia normalitatii? daca sirul e neintrerupt inseamna ca divinitatea e poetul suprem. se scrie pe sine? - cum va sustine ratiunea acestea cat timp ii sunt refuzate raspunsurile la intrebarile de tipul in ce scop si din ce cauza? cand ea insasi in fata aporiilor cedeaza credintei? iar credinta, la divin...de aici circularitatea teoriei in plus, nu s-ar parea ca aceasta "crestere" /reinitiere in miracol se desfasoara sub auspiciile unui hazard orb? un sistem coerent si complet, dar totusi fals, o remistificare a virtutilor increderii in om | |
| = nu cred | Corneliu Traian Atanasiu [22.Apr.06 16:41] |
| că pot da răspunsuri prea ferme, dincolo de ce am scris deja. Fiind vorba de destin, îmi vine să cred că nu toată lumea are destin. Cum spune o vorbă românească: cîinele moare de drum lung și prostul de grija altuia. A avea destin ține de o anume cîinoșenie bine pusă la cale. Și de un fel de talent în sensul în care Pleșu vorbește de talent moral. Ceea ce face Conchis în roman nu este decît ceva similar hazardului. Înscenează întîmplări în așa fel încît ele să aibă forța realului plin de mister. Rămîne ca talentul fiecăruia să surprindă înțelepciunea acestor întîmplări prin propria sa implicare spirituală. Este necesar și un "altul", un inițiat, o călăuză, dar uneori sînt suficiente doar întîmplări dacă ai în tine forța și talentul de a le distila exigența. În roman religiozitatea nu este decît de factura unei spiritualități mitice (cel mult). Și pentru mine este convingătoare și exaltantă. | |
| = nici eu | dorin cozan [22.Apr.06 16:51] |
| cainosenia de care vorbiti, cu care sunt de acord, imi pare daca nu gratuita celor putin de neinteles ptr mine. caci a avea un destin si a percepe destinatia lui - faptul de a fi sau nu destinat- nu mai tine de "bunavointa" Firii ci de nedreptatea ei, in sens heraclitean. | |