= ... | Rugescu Ioana Adina [07.Jun.08 00:34] |
pe care nu mai pot sa-l dezlipesc! Excelenta imagine! Imi plac contradictiile din text! Subliniaza foarte precis ideea si dau forta textului. RIA | |
= ioana adina | ștefan ciobanu [07.Jun.08 01:22] |
unele lucruri nu trebuiesc deslipite.:) multumesc de citire seara frumoasa | |
= :) | Carmen-Manuela Macelaru [07.Jun.08 07:26] |
ideea: oamnenii scosi din joben mi-a placut in mod deosebit, sa inteleg ca totul e un truc, mai ales in viata, de vreme ce noi insine ne nastem dintr-o scamatorie. abtibildul uneori se dezlipeste singur, ai grija, uneori cand nu mai e suficienta candoare cade si pleaca, da, de unul singur, atat a fost:):) mcm | |
= Ștefan, da | Cornel Ștefan Ghica [07.Jun.08 08:26] |
o poezie bine-dozată, cu imagini care se lipesc de retina cititorului. înțelesul ei (din punctul meu de vedere), prin mesajul zugrăvit încă "din zidurile mele (acolo unde) cresc corăbii în loc de ciuperci", trebuie căutat în spațiul care cuprinde tot ce poate "locui" în și prin om; o poezie cu multe direcții pornind, în același timp, dintr-un (singur) punct. felicitări. cu stimă, Cornel Ștefan Ghica | |
= re | ștefan ciobanu [07.Jun.08 11:57] |
carmen, asa este abtibildul are viata lui propie. ori sta lipit ori ba. stii ca nu mai poti sa relipesti unul din moment ce nu mai sta. bun observatie care nu rastoarna poezia. caderea abtibildului face parte din propria lui libertate.:) cornel, multumesc de vizita. chiar ma intrebam pe unde ai disparut. tu ai vazut titlul care imi este foarte drag. aproape ca voiam sa il folosesc ca vers dar am zis ca sta mai frumos colo sus, acoperis:D va multumesc de citire | |
= ștefan ciobanu, un om încercând să prindă timpul... | Teodor Dume [07.Jun.08 16:33] |
cu riscul de a mă repeta, trebuie să confirm, în calitatea cititorului din mine, că poezia pornește din titlu și poate fi un micropoem deosebit (titlul) îmi place ușurința cu care autorul intră în poem desfășurându-l printr-un proces inedit întărind astfel mesajul și prin imaginile (și comparațiile)rafinate folosite "uneori pe cearcăne este numai Dumnezeu în papuci de casă ca un om pe acoperiș încercând să prindă timpul în țigle" am citat prima strofă ca fiind preferata mea un poem bun care bucură fiecare trecător cu sinceritate, teodor dume, | |
= "doar când visez te aduc mai aproape" | Anca Anghel Novac [07.Jun.08 17:06] |
Atata timp cat din ziduri mai poate creste corabia unui vis sau a unui poem, e de bine. Zidul titlului tau e superb. | |
= re | ștefan ciobanu [07.Jun.08 22:49] |
dl. Teodor Dume, va multumesc de citire trecere si semn. probabil ca prezenta lui Dumnezeu in papuci de casa va face sa fiti mai aproape de prima strofa. anca, da, atata timp cat din ziduri mai pot creste corabii. cand nu o sa mai creasca o sa fie mai greu. multumesc de trecere seara buna | |
= "Dumnezeu in papuci de casa" | razvan rachieriu [09.Jun.08 13:48] |
Mi-a placut imaginea unui “Dumnezeu în papuci de casă” care îți vizitează camerele tapetate cu poezii, imaginea metroului ce trece prin apartament și iubirea lipită ca un “abțibild” pe suflet. | |
= razvan | ștefan ciobanu [25.Jun.08 14:17] |
multumesc de trecere | |