| + sufletul flămând | Ion Diviza [06.Jun.08 09:17] |
| Îmi place cum e structurat acest poem, ca o scară inversă spre cer; eternul frământ al "sufletului flămând" peste care "vremea se destramă ca un parfum nedeslușit într-un sărut", sufletul mereu în căutarea altor suflete prin care și-ar afla împlinirea. O meditație poetică gravă, emoționantă, care trece dincolo de semnificațiile banale ale gesturilor cotidiene, tinzând să cuprindă necuprinsul, să atingă intangibilul. Remarcabil versul: "la fiecare capăt de dor se plăsmuiește o lume la fiecare capăt de cuvânt o umbră" Corectează: zbatereA; nedesluși(T) | |
| = doar astăzi e dezlegare dinspre mine spre neștiutul tainic | Maria Prochipiuc [06.Jun.08 22:23] |
| Îți mulțumesc de popas, am corectat, e bine să știi că cineva pătrunde în universul tău și gustă din frământarea ta. Căutarea de cele mai multe ori pornește din noi, din foamea de celălalt. Oricum trebuie să fim conștienți că vremurile se destramă peste noi, iar noi, devenim umbra acestor vremuri, putem lumina sau nu... | |
| = Nostalgiile serpuiesc in memorie | razvan rachieriu [09.Jun.08 14:47] |
| “În adâncul gândului” se fabrică parfumurile subtile ale dorințelor, hrana spirituală pentru “sufletul flămând” și se nasc păsările ce ne învață zborul. Nostalgiile șerpuiesc în memorie și destramă vremea cromată cu plictis, sărutând chipul prăfuit al distracției. | |
| = sub pleoape se închide cerul brodat cu stele | Maria Prochipiuc [19.Jun.08 23:32] |
| Răzvan – mă bucură oprirea ta aici pe marginea acestui vers, subtilitatea e modul meu de a ascunde anumite stări, e modul care mă caracterizează, transformând o stare în alta. Mulțumesc! | |
| = :)interesant | Daniel Gherasim [22.Jul.08 12:35] |
| cam tarziu vin eu cu acest comentariu... ce sa fac....acum am citit si eu poemul foarte frumos. doar titlul mi se pare ca nu prea e la locul lui. in rest...o poezie minunata. felicitarile mele, doamna. DAniel. | |