| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [02.Jun.08 16:51] |
| poemul pare personalizat, referirea stricta la personaje pe care nu le stim dar care pt tine inseamna ceva face textul usor ambiguu. dar nu asta e problema, finalul abrut/transant/echivoc/fara temeri da poemului ceva aparte, abia acolo m-am trezit, ultimele doua versuri au inaltimea lor. mcm | |
| = Victor, da | Cornel Ștefan Ghica [02.Jun.08 17:52] |
| o poezie pe care n-o-poți-sări. mi-o plăcut așezarea ei, încă din primul vers: "cand te odihnești se face primăvară". apoi întreaga re-găsire a unui timp pe-trecut atunci "peste tot / pe matricolă" atunci când "nu poți lua nimic de la timp / doar amintiri câțiva prieteni o profesoară de matematică absențe multe absențe". un final bine-trasat și suficient: "de la etajul opt vedeam câmpul / o linie de înaltă tensiune sub care se plimbau câinii vara". felicitări. cu stimă, Cornel Ștefan Ghica. p.s. La mulți ani! | |
| = . | Marinescu Victor [04.Jun.08 08:01] |
| Carmen, asa e este! nea Titi, profesoara de matematica...:) exista doar "pentru mine"! poate ca era mai bine sa-l pun la personale. si mie imi plac tare mult ultimele doua versuri au ceva in ele de care te indragostesti. multumesc mult de semn si te mai astept sa-mi spui! Cornel, multumesc mult! ne aducem aminte de atunci si pentru fiecare, etajul opt sau nea Titi a insemnat altceva si e frumos sa te gandesti la cum se vedea departe. cu drag, victor | |