Comentariile membrilor:

+ eu zic că
Gelu Diaconu
[01.Jun.08 23:09]
Alberto se înșală, deși nu ar trebui să contest aici dintr-un minimum de politețe părerea predecesorului, fapt pentru care îmi cer scuze preventiv
pare mai aerisit decât acele texte-monobloc, care semănau cu articolele pe două coloane dintr-un cotidian cu morgă, e mai multă libertate aici și îmi amintește (dacă mă mai ține memoria) de faptul că în romeo și julieta trebuia să fie o piesă cu un câine, dar a ieșit ce a ieșit, Shakespeare a făcut bine ce a făcut, ca și Dan aici, deși avem totuși un câine
imagini alambicate, aproape fără sens (mi-au plăcut șerpii cu solzi pe dinăuntru, nu și pungile în care sunt oameni, care mi se pare cumva scos din context și dus într-o hiperrealitate mai degrabă onirică), dar care se îmbină și care dau o structură simultan omogenă și eterogenă
enfin, poate bat câmpii sau poate e nevoia de obiectivare, nu știu, cert e că de data asta nu știu ce poate fi contestat în afară poate doar de acel vers stingher, al cărui rost e destul de ambiguu
plus, nu vreau să dai o altă interpretare gestului meu, pentru că nu are o altă semnificație decât aceea că mi-a plăcut poemul, chestiunile personale le lăsăm pe altă dată, să lăsăm lucrurile bune la suprafață

+ the serpant dream. dogs are everywhere
Ela Victoria Luca
[01.Jun.08 23:36]
cred că atuul acestui gen de a scrie, din ultima vreme, este că îți permite trecerea prin imaginar-ludic-fantasmatic-halucinant-iluzoriu fără să depășească arta sublimatorie și necesara combustie a materialului brut. ai ieșit din ludic, o întorsătură spre un profund temperat, un grav fără plumb, dar, mai mult decât atât, captezi prin lejeritatea cu care faci translația între diferite realități, fără să existe spărturi între ele sau incoerențe. ai reușit în acets text, ca și în anteriorul, un fel de coeziune, o logică în dinamică, un discurs viu, care nu se mai situează nici prea ferm în cerebral, nici prea vag în sufletesc, nici prea vâscos în vintre.
aici, cred că liantul și interferența între obiectele poetice și personajele reale-închipuite-halucinate ("tu", câinele, șarpele, god, copilul, marta) este țesut nu prin descriptiv, ci prin pictural, fiindcă reușești un tablou, cu tușe relativ hiperbolizate, ușor suprarealiste.
versul singular merita desfășurat, ai coagulat prea brusc imaginea acolo.
foarte bună este mișcarea scenică din final, răsucirea începutului, nu pe același ax. și foarte bună inserția acelui delusion cu șerpii. și remarc și câte spații/locusuri ai ales, ca și cadre de desfășurare interioară.

cred că ai uzat un pci cam mult "sau"-ul, spre multiplicarea alegerilor, diversificare, ce-i drept. și mai vezi rima fmează - urmează (singur disonanță, pe lângă le-lui-li). și ușor banal îmblânzitul din priviri colo. și nu știu dacă era necesară accentuarea cântec frenetic - stare frenetică în ultima parte.
remarcabil, indeed.
nu am recomandat textul, fiindcă am dorit să las un semn apreciativ personalizat prin comentariu și steluță aurie, ca atunci când apreciez schimbarea de stil, într-o bună evoluție.
chapeau,

ela

 =  er
Ela Victoria Luca
[01.Jun.08 23:41]
acest, pic, fumează, singura etc.

+ câinele moare de drum lung...
Vasile Munteanu
[02.Jun.08 00:09]
... numai hrănit de 3 ori pe zi cu otravă (nu că m-aș fi gândit la Alberto).

uneori, devenirea (îmi permit să o văd aici înțeleasă ca transfer între două regnuri) se traduce în umori; tot ceea ce ne prisosește (pentru că am primit fără să cerem) are, înainte de a-și găsi ordinea de funcționare și principiul de relaționare, consistență de "bală".

cred că rândul acela aparent stingher este tocmai acesta: de a echivala vârste aparent ireconciliabile ("încremenire") și de a converti zecile de mii de nuanțe vizuale (om) în nuanțe olfactive (câine) și invers în favoarea... animalului ("... din câine").

și, în interiorul acestui animal suprasaturat estetic, fiecare zi e o formă de incantație ("god is love god is love") și o întoarcere la prima femeie și la prenatal ("somnul e lung").


cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu


 =  câinele, omul și marta...
ioana matei
[02.Jun.08 10:06]
trei cuvinte vârf, egal depărtate de centru, își strigă esențele...contopindu-se...poem plin de treceri dintr-o formă în alta...de viață...

 =  desigur ca nu
Anca Anghel Novac
[05.Jun.08 00:48]
Un poem neconvingator, viciat. Poate ca nu fac parte din categoria canina careia i se adreseaza. Poate ca daca m-as transforam in caine mi-ar place. Nu stiu. Zic si eu.
"e adevărat că un câine face prăpăd la masă "- nu-i adevarat
"credința în altă violență" - what about intr-o alta forma de iubire
"crești prea repede " - nope, cresti fara sens, cu ochii lipiti, precum spui.

Forma obositoate. Versuri lungi pe care citindu-le tot speri sa dai de ceva care sa te miste. Si-n timp ce citesti, te tot gandesti oare ce te-a manat sa scrii asa.
In fine, eu sunt doar un degustator de poezie. Degust vinul si pot spune doar da sau nu.

Din respect pentru tine ca autor, spun desigur ca nu.





 =  erata
Anca Anghel Novac
[05.Jun.08 00:49]
daca m-as transforma

 =  a doua zi
dan mihuț
[06.Jun.08 10:53]
gelu, da, chestia cu pungile ar putea fi o inserție proastă dacă blurează în felul ăsta. nu contează faptul că există o coerență psihologică dacă o înțeleg doar eu. cât despre chestiunile personale... bănuiesc la ce te referi, dar te asigur că nu există alt fond decât cel despre care am vorbit cândva.

ela, ai sesizat mișcarea, încerc să formez un mecanism care să poată deplasa discursul prin diverse planuri fără să dea senzația de încărcat inutil sau de artificios, cunoscând predispoziția mea de a complica lucrurile, de asta mă și trage gelu de mânecă rezervat în ceea ce privește sudarea suprarealistă. ascult toate obiecțiile oamenilor care au ceva de spus pentru a regla.

don basil, mereu vii cu aspecte care mă surprind, mă repet în mod inutil pentru că am mai spus asta, dar cheile tale sunt mai mișto decât textele. nu știu ce rol are rândul din mijloc, eu nu văd textele ca mecanism din exterior spre interior decât după o vreme.

popor siliștean, ne-om da vreodată cap în cap și pahar în pahar! poate chiar curând.

ioana, da, alea-s elementele centrale.

anca, nu mă supăr orice ai spune fără să văd în spatele tău o umbră. nu e prima dată când văd că spui prostii și nici nu mă privește de ce o faci, dar să afirmi că textul e scris pentru o categorie canină și că trebuie să te transformi în câine ca să-ți placă e cea mai freaky afirmație auzită în ultima vreme. plus că a veni cu replici de genul "nu-i adevărat" la un text literar e amuzant foc. dar dacă asta e părerea ta, a degustătorului, îmi scot palaria. deși n-am.

mulțumesc pentru prezență chiar și celor care au trecut pe-aici încruntați rău de cine știe ce demoni interiori.





 =  "nu-i adevarat" mai adevarat ca niciodata
Anca Anghel Novac
[06.Jun.08 18:31]
Lasa nu te ofensa asa. O parere negativa nu e o prostie. Chestiunea “canina” am exagerat-o in mod voit asa precum ai exagerat si tu scriind acest text. Vad ca nu ti-a placut. Pai nici mie. Asta e.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !