| = Părinții sunt icoane ale eternității... | Emil Iliescu [28.May.08 18:54] |
| Impresionantă povestea personajului tău, poveste repetată ad indefinitum într-o lume a sufletelor reci. Umbrele rămân singurele care însoțesc neputincioase și mute zbaterea părinților noștri, privirea lor plină de speranță, atunci când scârțâie poarta bătrână a curții năpădită de amintiri frumoase, mai apoi lacrima ce se prelinge pe toboganul sufletului atunci "când pe poarta mică intră doar vântul sau, rareori, mult prea rar, unul dintre copiii plecați la oraș." Părinții sunt modele de cumințenie ale pământului, fâșii de singurătate neostoită decât de un gând fugar, neputințele unui trup ce se mai ține doar prin iubirea, pe care ei ne-o poartă, nealterată de vreme, în ciuda absenței noastre din ce în ce mai greu de suportat pentru un suflet părăsit... Părinții sunt icoane ale eternității, în care ne vom regăsi și noi, peste ani...însoțiți, poate, doar de singurătatea umbrei noastre... | |
| = Sperăm să nu | carmen musat coman [28.May.08 20:14] |
| Să sperăm că vom avea și alți tovarăși în afara umbrei noastre.... | |
| = umbra | Andrei Trocea [30.May.08 14:22] |
| m-a impresionat descrierea de la inceput a umbrei. foarte plastica si reusita! cu prietenie, andrei | |