| = cu sau fără mine lumea înghite calupi de sare | Cora Marin [26.May.08 18:24] |
| Dupa ce am simțit ploile care nu pot ajunge pâna la o mare dragoste: “mă mai prinde cîte-o ploaie și mă udă pînă la coaste duc repede mîna la piept tu ești bine apa mai are de lucru are de trecut o piele, un rînd de țesuturi și-un rînd de oase pînă să ajungă la tine”, după ce m-au cutremurat rândurile despre întâmplarea asta ciudată numită viață “mă întreb dacă viața nu cumva e un soi de ibric în care noi clocotim de nerăbdare să fim turnați în pămînt.”, despre sensul sau lipsa de sens a existenței noastre “cu sau fără mine viața merge înainte sau înapoi”, despre pâinea și sarea cu care ne întampină destinul pe drumul cu zile și ani, despre “cozonacul si mierea” pe care ni le așterne pe masa viețuirii “cu sau fără mine lumea înghite calupi de sare. obrajii sunt o sărărie imensă care ne ține în viață”, după toate acestea am rămas cu gândul la rana cumplită din trecut care azi nu-si mai țipă durerea. Nu mă parasește senzatia unui bloc de gheață ce stă pe o rană hidoasă și, anesteziind durerea, dă senzația vindecării. Dar gheața a început sa plângă a topire sub atingerea slovelor și marginile rănii se chircesc spre cicatrizare. | |