| = - | adriana barceanu [14.May.08 21:04] |
| cam fortat, pe alocuri foarte nastrusnic si-ar dori sa fie, noroc de rima... si apoi toata filosofarea asta cu 1, 0, 2 e invechita si deloc inovatoare. adica ai spus ce tot spun altii de habar nu am cat timp. ideea descompunerii salveaza insa. Adriana | |
| = Adriana | Zubascu Ancuta [14.May.08 22:30] |
| Eu scriu, nu incerc sa obtin un brevet pentru vreo mare inovatie. Nu am nevoie de aprecieri, laude sau alte soiuri de "lauri". Se scrie despre dragoste, plecari, despartiri de cand lumea. Am scris ceva...nou, vechi, nu stiu. Am scris ceea ce am vrut sa stiu. Atat. Daca unui singur om ii va placea aceasta poezie eu ma declar multumita. P. S. De ce orice poezie cu rima e catalogata instantaneu ca "fortata"? In rest, numai de bine. Multumesc pentru trecere si pentru semn. Si chiar si pentru rabdarea lecturii.... Cu prietenie, Anca | |
| = :) | Zaharia Ramona [17.May.08 12:59] |
| Este o "diviziune" reușită, despărțirea presupune tot felul de "calcule". | |
| = Ramona | Zubascu Ancuta [18.May.08 21:40] |
| Uite si omul de care vorbeam in comentariul anterior! Multumesc, Ramona, pentru semn si pentru ca citesti scrierile mele! Sa stii ca si eu te urmaresc cu sarg, chiar daca, stii tu, la capitolul "comentarii constructive" nu ma prea pricep. Cu drag, Anca | |