| = R.R. | Liviu-Ioan Muresan [14.May.08 21:44] |
| Și totul de la simpla distracție. Textul e fluent și acid. Chiar dacă pornește de la o oarecare lenevie. Momente imortalizate poetic, aparținînd vieții cotidiene. Îmi plac formele transformării. | |
| = foarte interesant... | ioana matei [14.May.08 21:41] |
| in poemul tau vad o tentativa (nu stiu nimic despre intentie)... de coborare a iubirii in minte...femeia iubind nestatornic, adica neiubind...barbatul ce traieste iubirea *doar* prin senzatie...si acestea *doua* foarte bine prinse in cuvinte...ultima strofa, ca o esentializare: "Mi-a zâmbit alb și respirația aromată și senzuală de femeie între două iubiri mi s-a lipit de nări." zambet, deloc rauvoitor, te asigur: autorul pare sa cunoasca bine fenomenul iubire! | |
| = LIVIU si IOANA | razvan rachieriu [15.May.08 18:37] |
| LIVIU Eu, care-mi fac din comoditate o mișcare a gândurilor și o inerție a corpului, visez la distracție ca o țintă îndepărtată, căci nu am prieteni și viața mi-o petrec în solitudine, într-un solilocviu cu sinele. Mulțumesc pentru aprecieri și te mai aștept cu drag. IOANA De fapt iubirea se naște într-un spațiu real (într-un bar) între un singuratic gânditor (eu) și o femeie înșelată de iubit aflată într-o stare de tranziție de la sfârșitul unei relații și începutul unei noi iubiri. Mulțumesc pentru cuvintele tale ce mi-au “zâmbit alb” și mi s-au lipit de gânduri. | |