| = observator | Bejliu Anne-Marie [04.May.08 21:40] |
| observator al propriului drum către Sine... în palmă,inima devine o simplă cupă plină de iubire se contractă,destinde și iar ,și iar... când vom învăța să privim, cu ochii deschiși, înțelepciunea ei? ...să creștem scăzând să cuprindem în noi întregul rod al Iubirii de Sine și de Sinele Existenței? vom ști atunci că orice capăt e un început și orice început devine un capăt fără de care nici nașterea, nici moartea nu ne-ar mai împlini în vidul plin... O seară plină de pace și lumină! Anne-Marie | |
| = Echilibru | nicolae tomescu [04.May.08 23:14] |
| O viziune asupra momentului încetării unei existențe "locul în care nu se mai întâmplă nimic" poate fi și locul unde nu s-a întâmplat nimic mi se pare superb "echilibrul mi-l ține lacrima / din capătul crăpat de lumină" Cu gânduri bune | |
| = lacrima | Teodora Popescu [05.May.08 10:04] |
| Echilibrul, niciodata atins pană la găsirea sensului ființării...avem însă LACRIMA prin care ochiul vede mai bine și care „doare”… Mulțumesc pentru : “eu jefuiesc o lacrimă” (Hoț de lacrimi); “lacrima o să ne țină echilibrul/chiar dacă viața va fi aceeași” (Să mă chemi); “mă rostogolesc din lacrima unui înger”(Încă o noapte pe cer); ”clipocitul de lacrimă doare” (Între credință și blestem); “o lumânare aprinsă/ce pâlpâie intermitent/în lacrima prinsă/între buze”(Inflație în ani); “ dedesupt doar o lacrimă ruptă/clipocește într-un colț de batistă”(Ultimul trecător prin mine); “lacrimile niște risipiri/de trupuri înfiripă plecări/să poată respira chipul...”(Căutări); “sunt Eu/mai inofensiv/ca lacrima/care scuipă suferinți” (Îndemn);“ei nu plâng/să nu-și trădeze liniștea/…/și doare fără lacrimi”(Urme pe suflet); “sângele fraged/ ascunde sub piele/bătăile zilei/hrănind o lacrimă” (Fluture gând)... Cu stimă, Teodora Popescu | |
| = re; Bejliu Anne -Marie ,nicolae tomescu, ,capătul desprins devine altul... | Teodor Dume [05.May.08 09:58] |
| anne.marie, mulțumesc de trecere și semn. mă încântă fiecare aplecare asupra textului meu cu sinceritate, teodor dume nicolae tomescu, trecerea mă onorează. mă bucur că a plăcut ceva din poemul meu. interpretarea este bună mulțumesc vă mai aștept cu stimă, teodor dume, | |
| = cine ne tine de mana?! | ioana bolba [05.May.08 12:33] |
| uite ce frumos stii sa te desprinzi!chiar daca in locul ala nu "se mai intampla nimic", se intampla sa fie lumina si o lacrima sa te tina de mana,de inima, de suflet. multumesc de trecere si de vorbe, cu drag, | |
| = re; Teodora Popescu, Ioana Bolba, capătul crăpat de lumină... | Teodor Dume [05.May.08 22:14] |
| teodora, mulțumesc pentru efortul făcut în alcătuirea acestui mănunchi de versuri din poemele mele.mă bucur că mi-ai călcat pragul (virtual)și ai poposit în pagina mea culegând flori de cuvinte...ți-le dăruiesc cu drag, te mai aștept stimă și sinceritate, teodor dume, ioana bolba, trecerea ta onorează și bucură semnul lăsat e unul de suflet te mai aștept stimă și considerație, teodor dume, | |
| = "locul în care " | Doru Emanuel Iconar [05.May.08 22:49] |
| „inima mi-o așez în palmă ca și cum nu a fost niciodată a mea...” Cred că inima nu ne aparține niciodată. La început o dăruim părinților, familiei, apoi prietenilor, apoi oamenii se îndrăgostesc, au propriile familii, copii, nepoți. Tuturor oferim câte o parte din noi. Iar în drumul nostru ne însoțește „lacrima”. Cu prietenie Doru Emanuel | |
| = re< doru emanuel iconar, în drumul nostru...lacrima... | Teodor Dume [06.May.08 20:10] |
| doruleț, mulțumesc de trecere și semn așa este...în drumul nostru (ultim) doar lacrimi... succes la teze! cu prietenie, teodor dume, | |