| = Bogdan, fără să știi... | Emil Iliescu [09.Apr.08 17:10] |
| Bogdan, fără să știi, ai fost o părticică din cei pe care i-ai visat să te fi însoțit, atunci când ai văzut pentru prima oară lumina, prin simplul fapt că ei existau înaintea ta. Fără să știi, ești un strop din suferința lui Mozart, o pală din gândurile lui Nichita, perversiunea iubirii, viziunea credinței și neliniștea obsesiei lui Dali pentru perfecțiune. Prin simplul fapt că îți dorești să fi fost unul din ei, și ești unul din ei, căci gândurile noastre sunt aripi spre nemurire. Important este ca atunci când te vei stinge, să fii tot tu însuți, ca să fi sigur că vei duce cu tine... dincolo... câte o fărâmă din maeștrii care ți-au luminat viața. | |