| = poezia ca un priveghi | Vasile Munteanu [08.Apr.08 01:56] |
| Poetul, mortul în costum de ginere. | |
| = Leonard Ancuța, oamenii aceștia pun pământ între mine și ei... | Teodor Dume [08.Apr.08 08:40] |
| leonard ancuța, citesc aproape fiecare text postat de tine dar nu mâ încumet să las semn de trecere pentru a nu "deranja" părerile altora...și evident pentru că poate nu înseamnă prea mult părerea mea, dar pentru mine contează ce citesc. și totuși fiind un atelier literar, zic eu, azi am făcut-o într-un mod cât se poate de modest folosind limajul care mă caracterizează. minutele tale de celebritate poartă amprenta gândirii mature care strălucește prin cuvântul tău redat într-o formă de exprimare eclipsând totul. textul e unul deosebit, parcă vine dintr-un alt registru și nu numai exprimarea ci și forma, cuvintele, îmbinarea, stilul... îmi place ce am citit și mă bucur că am trecut prin pagina ta. "afișez acea siguranță pe care nimeni nu o poate învinge invidia crește în cei prezenți le ard retina au toți ochii înroșiți vreau să mă ridic & nu pot oamenii aceștia pun pământ între mine și ei" iar un adevăr incontestabil stimă și considerație, teodor dume, | |
| = :) | laurentiu enache [08.Apr.08 09:55] |
| pararea mea leonard e ca minutele tale de celebritate poartă amprenta gândirii mature care strălucește prin cuvântul tău redat într-o formă de exprimare eclipsând totul. :) :) | |
| = bun text | Adriana Giurcă [08.Apr.08 10:05] |
| prima parte light, a doua strofa ma seduce treptat prin marturisirea brutala, dar sincera, (trebuie sa fii foarte sigur pe tine ca sa te poti exprima asa "sunt un cal troian în care am ascuns toate victoriile posibile" apoi un vers care e o provocare imi place joaca asta in texte apoi subliniezi efectul celor spuse anterior geniala ultima idee"vreau să mă ridic & nu pot oamenii aceștia pun pământ între mine și ei" da-mi voie sa nu te invidiez, desi ai merita ;) | |
| = Prințul balului | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| Ce idee, să fii prințul balului, să fii celebru în ochii roșii ai celorlalți roși de invidie! De mult n+am citit o astfel de poezie! Cu prietenie, | |
| + meditativ | Vasile Mihalache [08.Apr.08 11:55] |
| Poem meditativ unitar, reușește un declic de inteligență prin mascarea adevărului despre înroșiții ochii cu un sentiment opozabil. În alt plan, pur formal, mie îmi place alocuțiunea românească "și", mă irită folosirea acestui "&". | |
| = .. | laurentiu enache [08.Apr.08 12:00] |
| chiar nu vreau sa par nu stiu cum iar se poate sa fie din vina mea, capacitatea mea de intelegere sa fie afectata dar ce vreti sa spuneti prin "Poem meditativ unitar, reușește un declic de inteligență prin mascarea adevărului despre înroșiții ochii cu un sentiment opozabil." ? mai ales prin "inrositii ochii" multumesc. | |
| = ** | Vasile Mihalache [08.Apr.08 13:02] |
| Poetul spune despre invidie că înroșește ochii și nu despre lacrimile multe șterse cu dosul palmei sau cu un colț de batistă, dar lasă să se înțeleagă că despre durerea pierderii unui apropiat este vorba și nu despre invidie. Acum sunt mai multe cuvinte. dar sunt mai liniștit, poate așa mă fac mai înțeles. În general sunt un om grăbit, să stau cât mai repede și să rămân fără gânduri, rog să fiu iertat pentru această meteahnă. Nu prea mai comentez pe nicăieri și poate și din cauza asta nu sunt comentat, dar asta e altă poveste. Mi-a părut bine de conversație, probabil va fi la offtopic. | |
| = la margine, *zadarnicii definite*... | ioana matei [08.Apr.08 15:03] |
| compun un poem reusit, in care "prințul balului", actor desavarsit, priveste in pamant cu gandul si pare ca se intelege...regizorul tace... | |
| = re: | Leonard Ancuta [08.Apr.08 13:21] |
| vasile munteanu, scurt si la obect. teodor, nu deranjezi nici o parere. multam. laurentiu, cele dou[ minute s-au epuizat, te poti intoarce la joaca. adriana, nu, nu ma invidia, merci de semn. victor, uneori nu e cel mai fericit lucru sa fi print vasile mihalache, reusiti sa puneti o masca de lumina pe intunericul din mintea unora | |
| = .. | laurentiu enache [08.Apr.08 13:33] |
| da dar cum adica inrositii ochii ? de ce cu batista si nu cu servetele Olimpic ? dvs. stiti de ce invidia inroseste ochii ? ce a pierdut autorul ? ce va spune finalul ? | |
| = * | Vasile Mihalache [08.Apr.08 14:01] |
| Adică o eroare de redactare de care te împiedicași perpendicular, așa la trecerea timpului, pe care abia acum am văzut-o, dacă nu accentuai deloc nu vedeam, mulțumesc, ține-o tot așa. Graba este câteodată de două ori un păcat capital. | |
| = o interpretare | Vasile Mihalache [08.Apr.08 14:38] |
| Aș fi tentat să dezvolt ceea ce a spus poemul pentru mine, însă modul didactico- agresiv, de agent sanitar ieșit la pensie, pe care l-ai adoptat îmi displace. Voi face câteva specificații pentru talentatul poet laurențiu enache care este: -înroșiții ochi, deci. -cu ce vreți dvs. numai să nu alegeți. -invidia este un sentiment puternic, încărcat cu o energie distructivă deosebită, asemenea focului ale cărui flăcări sunt mai ales roșii, există și reprezentări simbolistice grafice ale focului prezentate cu roșu, vezi torța, invidia este o furie interioară dedusă din starea de neputință, furia este prezentă în literatură, reportaje etc, prin expresia de corrida,"ochii roșii de furie ai taurului" -poemul spune aici:"le ard retina/au toți/ochii înroșiți"- deduc, arderea se face cu foc, focul este roșu, ochii sunt roșii până se sting. -autorul spune în acest poem că a pierdut propria-și viață. -finalul spune că siguranța de sine, sentimentul de veșnicie pe care unii dintre noi îl au mai mult sau mai puțin este un sentiment care înțepenește, care nu înalță, care este fatal, că nimeni nu stăpânește pământul, că suntem bieți muritori, care ne împungem ca dracii. | |
| = ... | laurentiu enache [08.Apr.08 16:58] |
| nu ma luati la misto folosind drept umor nerafinat de bodega greselile dvs. de redactare. sa nu zic de explicatii care sunt strong din punctul de vedere al unui degustator de poezie de consum. Pentru a avea ceva de spus renuntati la prostiile gratuite si pretioase de ametit virgine care viseaza poeti filozofi ! sau nu mai pretindeti atata importanta ! | |
| = . | Ligia Pârvulescu [08.Apr.08 18:28] |
| Leo, "oamenii aceștia pun pământ între mine și ei" e un foarte bun final si o imagine reusita. Ideea textului e foarte buna, dar eu as mai fi schimbat unele imagini si exprimari, de exemplu as fi scos come&get me (mi se pare in plus, si e si-n alta limba, iar eu am o marota cu lucrul asta...). | |
| = Ligia | Leonard Ancuta [08.Apr.08 19:08] |
| fiecare poem al meu e perfectibil, acum eu nu ignor sfaturile, de altfel asta e si rostul commurilor, sa ramana aici pt cand ma gandesc sa refac tecstele. pana una alta il mai las sa se aseze. multumesc de parere. | |
| = aripi arse de tigara | Cora Marin [12.Apr.08 11:09] |
| "vreau să mă ridic & nu pot/oamenii aceștia pun pământ între mine și ei". Ma intreb de ce distanta(spirituala)fata de cei din jur,de ce maruntisurile de lut cu care acestia se inconjoara,iti pot impiedica ridicarea.Zborul fiecaruia nu depinde oare de gramezile de pamant/vremelnicie din propriul Eu? Sa vina cu basculante pline de tarana cei din jur cum iti pot acoperi aripile? Aripile acelea arse de tigara,de lehamite si de prea multe dorinte. | |
| = Cora | Leonard Ancuta [22.Apr.08 11:48] |
| vad abia acum comentariul tau, asa ca scuze daca vine mai tarziu. in fapt, pamantul acela nu impiedica nicio ridicare, este doar o punte de separatie intre doua lumi. pe de alta parte insa este si o perdea care se interpune privirilor, fiindca uneori exista ceva care nu te lasa sa iti vezi propriul zbor, propriile tale clipe de glorie. cam atat, nu lungesc fiindca e mai bine sa vada fiecare cu ochii proprii. | |