Comentariile membrilor:

= ioana
cezara răducu
[03.Apr.08 10:43]
l-am citit pe Vonnegut și așa cum spui e un scriitor complex cu o capacitate de depăși limita autobiograficului, ceea ce presupune o scînteie de genialitate.dacă îmi permiți, o oarecare paralelă cu H.Hesse se poate face, privind modul de introspecție transpus impersonal în operă. doar atît.
= Un scriitor remarcabil
Ioan Jorz
[03.Apr.08 20:07]
L-am citit pe Kurt Vonnegut, tradus, prin anii șaptezeci, la editura "Univers"- colecția "Globus" cu "Bunăziua domnule Rossewater sau nu strica orzul pe gâște", apoi cu "Abatorul nr.5". A urmat "Mama noapte", ș.a. Nu am putut să nu remarc scriitura post-modernă a acestuia, o combinație între nou-nou-romanul francez și proza realismului american interbelic, dar și post.L-am remarcat pentru ironia spumoasă, tipic britanică, dar mai ales pentru modul neconvențional de a lua în derâdere teme majore, tabu-uri rasiale, paradigme etice și morale, clișee. Ca o completare la articolul d-voastre, remarcabil, dealtfel, ar fi amănuntul că personajul romanului, Howard W., este calchiat după Ezra Pound, potrivit multor critici literari americani.
= nu cred ca acesta este cel mai fericit articol despre k.v.
yussuf khalid
[04.Apr.08 03:34]
este apreciabil gestul dvs. de a scrie despre un autor putin cunoscut, si mai putin apreciat in romania. dar, si sper ca nu va deranjeaza criticile, articolul nu este foarte reusit.
1. introducerea dvs. este specifica revistelor literare romanesti, este un sablon care nu are nimic de a face cu realitatea. ceea ce spuneti se poate aplica mai degraba scrierilor unor autori romani publicati la polirom intre 2002-2006, cu mentiunea ca acestia copiaza tehnici romanesti, de obicei americane, dar romanele lor sunt lipsite de orice valoare estitica.
cu literatura universala lucrurile stau altfel, iar atunci cand nu stim ce si cum sa cumparam/citim am face bine sa urmam si sfaturile unor critici care au citit de cateva sute de ori mai mult ca noi. spre exemplu, h.bloo, in canonul occidental are o astfel de lista. nu intotdeauna alegerile lui sunt corecte, dar reprezinta un punct de plecare. asadar, din punctul meu de vedere, nicio saturatie in ceea ce-i priveste pe vonnegut, houellebecq, goebel, pynchon, makanin, tournier, handke etc.
2. recunoasteti ca "am ales mama noapte" din multe alte romane si vorbiti de proteismul lui k.v. prin referire la primul lui roman. bineinteles ca intre aceste doua scrieri e o diferenta, dar asta nu-l face sa evolueze ca stil in sensul unui proteism mai mult decat balzac in incercarea lui de comedie umana. nu, k.v. nu este proteic, el isi pastreaza tehnica si majoritatea ideilor toata viata si in toate scrierile sale. tocmai acesta este farmecul lui care il diferentiaza de oricare alt contemporan.
3. romanul nu poate sa fie o autobiografie asa cum sustineti din moment ce personajul este Howard W. Campbell, Jr. cel mult poate fi un simplu roman scris la persoana I, autodiegetic sau, mai apropiat de ce spuneti, o autofictiune. poate, si mai bine, si acum imi dau seama ca poate asta ati vrut sa spuneti, dar nu se intelege foarte bine, ca personajul incearca sa-si scrie autobiografia. asadar, din nou, trebuie sa observ, cu parere de rau, ca articolul este plin de sabloane culturale romanesti.
4. in rest, rezumatul romanului, recenzia lui propriu-zisa este bine realizata. as fi dorit doar, daca tot ati mentionat acest lucru la inceputul articolului, sa va referiti si la chestiunile tehnice care valorizeaza aceasta carte, la originalitatea ei si la relatiile ei cu alte carti ale culturii americane. deoarece, valoarea la care v-ati referit nu este altceva decat originalitate si concurenta, impotrivire fata de alte opere. (aici, intr-adevar, Howard este calchiat dupa pound)
5. "În mod absurd, toate gesturile au semnificație, și toate obiectele utilitate". trebuie sa recunosc faptul ca aceasta formulare m-a bulversat. cum adica in mod absurd? nu toate gesturile personajelor si toate obiectele trebuie sa aiba semnificatie? nu aceasta este un indiciu, dintre multe altele, al valorii estetice?
sau poate ati vrut sa spuneti ca toate gesturile au o semnificatie absurda. daca la asta va refereati, atentie la topica!
6. "Naratorul nu face nici un gest de împotrivire, niciodată, primește tot ce-i aduce viața cu o „iubire îngăduitoare ." o alta afirmatie contrarianta si contradictorie. tocmai spuneati ca naratorul (principal. uneori exista si un narator diferit, care preia, cel putin aparent, ideile autorului) este Howard. pai daca e asa, atunci e normal pentru ca asta se potriveste cu modul in care este construit personajul. dar, din nou, cred ca e vorba despre o confuzie si va referiti la autor sau la acel narator secund care il calchiaza pe autor. or in acest caz, ca si in oricare altul, sintagma "iubire ingaduitoare" este cel putin nepotrivita. il recunosc aici mai degraba pe creanga interpretat de calinescu decat pe k.v. americanul nu este deloc ingaduitor, dimpotriva, caricaturizeaza lumea pt a-i pune in fata o oglinda de care pana si ea se teme. k.v. este cinic. si, la fel ca orice cinic, el nu poate uita ca era prizonier de razboi in dresda in timp ce americanii bombardau orasul. k.v. nu tolereaza aceasta lume, nici in sirenele de pe titan, nici in leaganul pisicii, nici in galapagos nici oriunde altundeva. daca ar fi cum spuneti dumneavoastra, sa accepte orice ii aduce viata, cu iubire ingaduitoare, atunci acesta ar fi maximul compromis.
intr-adevar, k.v. nu se plange, nu plange, nici personajele lui nu fac asta, fiindca el crede ca nu intotdeauna raul invinge binele in lumea noastra contemporana, dar binele, dar ingerii, pentru a avea mai multe sanse, e bine sa se organizeze ca mafia. (idee preluata din sirenele de pe titan) din acest motiv el nu este prea inghitit nici de plangaretii beaticisti nici de orgoliosii mai batrani de pe la noi. in aceeasi situatie este si theodor mazilu.

in concluzie, articolul este util, interesant, chiar daca nu in totalitate conform cu opera lui k.v. daca autorul s-ar fi rezumat numai si numai la cartea de fata, pe care o cunoaste poate ca ar fi fost mai bine. si, ca indemn, atunci cand un autor nu cunoaste, macar in mare, opera unui scriitor, si vrea sa scrie despre un roman al acestuia, sa se rezume la o recenzie cat mai simpla.

daca am gresit cu ceva, astept lamuriri.

= re
Ioana Geacăr
[04.Apr.08 15:03]
Cezara, opinia ta e binevenită.

Ioan,mulțumesc foarte mult pentru completare. Ezra Pound, care a ținut conferințe literare la posturile de radio romane din perioada mussoliniană și a avut apoi experiențe dure penitenciare, a fost modelul personajului principal. Am să revin pe text, cel puțin pe acela ce va apărea pe hârtie.

Yussuf, l-ai descris pe Kurt Vonnegut chiar in ipostazele în care e cunoscut: de "publicul larg" (scuză clișeul!) un excepțional autor de literatură SF, de criticii avizați - un autor postmodernist canonic.
1. Da.Introducerea e de revistă, într-o carte m-aș lipsi de ea. N-aș vorbi în felul ăsta de romanele românești, ca tine...La care te referi? Le-ai citit pe toate?
2. "el isi pastreaza tehnica si majoritatea ideilor toata viata ". Dacă asta e părerea ta, asta e. Eu cred că vrea și reușește mereu să scrie al tip de roman, cu alte tehnici, la asta m-am referit când am folosit termenul "proteic"
3. Romanul nu este autobiografia lui K.V. De ce nu ești atent? Poate doar cât să faci "gălăgie". Am scris clar: "Deși scrie o autobiografie, principalul procedeu al confesiunii naratorului este să-i prezinte pe ceilalți, urmărindu-i din perspectiva camerei de filmat." Clar e vb despre narator, nu?
4. multumesc. la asta am mai răspuns anterior.
5. da e vorba de absurdul existenței
6. sintagma "iubire îngăduitoare" e foarte potrivita, e citată chiar din acest roman.
= Galapagos
Adrian Firica
[09.Apr.08 17:56]
cu un milion de ani în urmă am citit Galapagos, cartea unuia Kurt Vonnegut.
e interesant de știut câți urmași mai are și pe unde or mai fi.

= sunt un nătărău!
Adrian Firica
[09.Apr.08 20:16]
am uitat să dau detaliile de cuviință ale suspectului Vonnegut.

domnilor și doamnelor,
a fost parașutat pe o insulă. câștigase la loterie o excursie într-o țară exotică și... pac!
întâi a fost suspectat că e neamț. după aia a devenit suspect pentru că făcea parte din generația ălora din lanul de secară sau a celui ce spunea că este un nătărău.
în cele din urmă a fost alungat și de focă.
adică ce să mai spun?

Autorul acestui text nu mai acceptă comentarii la acest text
(sau şirul de comentarii a fost oprit de un editor)

Warning: Unknown: write failed: No space left on device (28) in Unknown on line 0

Warning: Unknown: Failed to write session data (files). Please verify that the current setting of session.save_path is correct (/var/www/dynamic/-agonia.v3-2/www/tmp) in Unknown on line 0

= ioana	cezara răducu [03.Apr.08 10:43]
l-am citit pe Vonnegut și așa cum spui e un scriitor complex cu o capacitate de depăși limita autobiograficului, ceea ce presupune o scînteie de genialitate.dacă îmi permiți, o oarecare paralelă cu H.Hesse se poate face, privind modul de introspecție transpus impersonal în operă. doar atît.

= Un scriitor remarcabil	Ioan Jorz [03.Apr.08 20:07]
L-am citit pe Kurt Vonnegut, tradus, prin anii șaptezeci, la editura "Univers"- colecția "Globus" cu "Bunăziua domnule Rossewater sau nu strica orzul pe gâște", apoi cu "Abatorul nr.5". A urmat "Mama noapte", ș.a. Nu am putut să nu remarc scriitura post-modernă a acestuia, o combinație între nou-nou-romanul francez și proza realismului american interbelic, dar și post.L-am remarcat pentru ironia spumoasă, tipic britanică, dar mai ales pentru modul neconvențional de a lua în derâdere teme majore, tabu-uri rasiale, paradigme etice și morale, clișee. Ca o completare la articolul d-voastre, remarcabil, dealtfel, ar fi amănuntul că personajul romanului, Howard W., este calchiat după Ezra Pound, potrivit multor critici literari americani.

= nu cred ca acesta este cel mai fericit articol despre k.v.	yussuf khalid [04.Apr.08 03:34]
este apreciabil gestul dvs. de a scrie despre un autor putin cunoscut, si mai putin apreciat in romania. dar, si sper ca nu va deranjeaza criticile, articolul nu este foarte reusit. 1. introducerea dvs. este specifica revistelor literare romanesti, este un sablon care nu are nimic de a face cu realitatea. ceea ce spuneti se poate aplica mai degraba scrierilor unor autori romani publicati la polirom intre 2002-2006, cu mentiunea ca acestia copiaza tehnici romanesti, de obicei americane, dar romanele lor sunt lipsite de orice valoare estitica. cu literatura universala lucrurile stau altfel, iar atunci cand nu stim ce si cum sa cumparam/citim am face bine sa urmam si sfaturile unor critici care au citit de cateva sute de ori mai mult ca noi. spre exemplu, h.bloo, in canonul occidental are o astfel de lista. nu intotdeauna alegerile lui sunt corecte, dar reprezinta un punct de plecare. asadar, din punctul meu de vedere, nicio saturatie in ceea ce-i priveste pe vonnegut, houellebecq, goebel, pynchon, makanin, tournier, handke etc. 2. recunoasteti ca "am ales mama noapte" din multe alte romane si vorbiti de proteismul lui k.v. prin referire la primul lui roman. bineinteles ca intre aceste doua scrieri e o diferenta, dar asta nu-l face sa evolueze ca stil in sensul unui proteism mai mult decat balzac in incercarea lui de comedie umana. nu, k.v. nu este proteic, el isi pastreaza tehnica si majoritatea ideilor toata viata si in toate scrierile sale. tocmai acesta este farmecul lui care il diferentiaza de oricare alt contemporan. 3. romanul nu poate sa fie o autobiografie asa cum sustineti din moment ce personajul este Howard W. Campbell, Jr. cel mult poate fi un simplu roman scris la persoana I, autodiegetic sau, mai apropiat de ce spuneti, o autofictiune. poate, si mai bine, si acum imi dau seama ca poate asta ati vrut sa spuneti, dar nu se intelege foarte bine, ca personajul incearca sa-si scrie autobiografia. asadar, din nou, trebuie sa observ, cu parere de rau, ca articolul este plin de sabloane culturale romanesti. 4. in rest, rezumatul romanului, recenzia lui propriu-zisa este bine realizata. as fi dorit doar, daca tot ati mentionat acest lucru la inceputul articolului, sa va referiti si la chestiunile tehnice care valorizeaza aceasta carte, la originalitatea ei si la relatiile ei cu alte carti ale culturii americane. deoarece, valoarea la care v-ati referit nu este altceva decat originalitate si concurenta, impotrivire fata de alte opere. (aici, intr-adevar, Howard este calchiat dupa pound) 5. "În mod absurd, toate gesturile au semnificație, și toate obiectele utilitate". trebuie sa recunosc faptul ca aceasta formulare m-a bulversat. cum adica in mod absurd? nu toate gesturile personajelor si toate obiectele trebuie sa aiba semnificatie? nu aceasta este un indiciu, dintre multe altele, al valorii estetice? sau poate ati vrut sa spuneti ca toate gesturile au o semnificatie absurda. daca la asta va refereati, atentie la topica! 6. "Naratorul nu face nici un gest de împotrivire, niciodată, primește tot ce-i aduce viața cu o „iubire îngăduitoare ." o alta afirmatie contrarianta si contradictorie. tocmai spuneati ca naratorul (principal. uneori exista si un narator diferit, care preia, cel putin aparent, ideile autorului) este Howard. pai daca e asa, atunci e normal pentru ca asta se potriveste cu modul in care este construit personajul. dar, din nou, cred ca e vorba despre o confuzie si va referiti la autor sau la acel narator secund care il calchiaza pe autor. or in acest caz, ca si in oricare altul, sintagma "iubire ingaduitoare" este cel putin nepotrivita. il recunosc aici mai degraba pe creanga interpretat de calinescu decat pe k.v. americanul nu este deloc ingaduitor, dimpotriva, caricaturizeaza lumea pt a-i pune in fata o oglinda de care pana si ea se teme. k.v. este cinic. si, la fel ca orice cinic, el nu poate uita ca era prizonier de razboi in dresda in timp ce americanii bombardau orasul. k.v. nu tolereaza aceasta lume, nici in sirenele de pe titan, nici in leaganul pisicii, nici in galapagos nici oriunde altundeva. daca ar fi cum spuneti dumneavoastra, sa accepte orice ii aduce viata, cu iubire ingaduitoare, atunci acesta ar fi maximul compromis. intr-adevar, k.v. nu se plange, nu plange, nici personajele lui nu fac asta, fiindca el crede ca nu intotdeauna raul invinge binele in lumea noastra contemporana, dar binele, dar ingerii, pentru a avea mai multe sanse, e bine sa se organizeze ca mafia. (idee preluata din sirenele de pe titan) din acest motiv el nu este prea inghitit nici de plangaretii beaticisti nici de orgoliosii mai batrani de pe la noi. in aceeasi situatie este si theodor mazilu. in concluzie, articolul este util, interesant, chiar daca nu in totalitate conform cu opera lui k.v. daca autorul s-ar fi rezumat numai si numai la cartea de fata, pe care o cunoaste poate ca ar fi fost mai bine. si, ca indemn, atunci cand un autor nu cunoaste, macar in mare, opera unui scriitor, si vrea sa scrie despre un roman al acestuia, sa se rezume la o recenzie cat mai simpla. daca am gresit cu ceva, astept lamuriri.

= re	Ioana Geacăr [04.Apr.08 15:03]
Cezara, opinia ta e binevenită. Ioan,mulțumesc foarte mult pentru completare. Ezra Pound, care a ținut conferințe literare la posturile de radio romane din perioada mussoliniană și a avut apoi experiențe dure penitenciare, a fost modelul personajului principal. Am să revin pe text, cel puțin pe acela ce va apărea pe hârtie. Yussuf, l-ai descris pe Kurt Vonnegut chiar in ipostazele în care e cunoscut: de "publicul larg" (scuză clișeul!) un excepțional autor de literatură SF, de criticii avizați - un autor postmodernist canonic. 1. Da.Introducerea e de revistă, într-o carte m-aș lipsi de ea. N-aș vorbi în felul ăsta de romanele românești, ca tine...La care te referi? Le-ai citit pe toate? 2. "el isi pastreaza tehnica si majoritatea ideilor toata viata ". Dacă asta e părerea ta, asta e. Eu cred că vrea și reușește mereu să scrie al tip de roman, cu alte tehnici, la asta m-am referit când am folosit termenul "proteic" 3. Romanul nu este autobiografia lui K.V. De ce nu ești atent? Poate doar cât să faci "gălăgie". Am scris clar: "Deși scrie o autobiografie, principalul procedeu al confesiunii naratorului este să-i prezinte pe ceilalți, urmărindu-i din perspectiva camerei de filmat." Clar e vb despre narator, nu? 4. multumesc. la asta am mai răspuns anterior. 5. da e vorba de absurdul existenței 6. sintagma "iubire îngăduitoare" e foarte potrivita, e citată chiar din acest roman.

= Galapagos	Adrian Firica [09.Apr.08 17:56]
cu un milion de ani în urmă am citit Galapagos, cartea unuia Kurt Vonnegut. e interesant de știut câți urmași mai are și pe unde or mai fi.

= sunt un nătărău!	Adrian Firica [09.Apr.08 20:16]
am uitat să dau detaliile de cuviință ale suspectului Vonnegut. domnilor și doamnelor, a fost parașutat pe o insulă. câștigase la loterie o excursie într-o țară exotică și... pac! întâi a fost suspectat că e neamț. după aia a devenit suspect pentru că făcea parte din generația ălora din lanul de secară sau a celui ce spunea că este un nătărău. în cele din urmă a fost alungat și de focă. adică ce să mai spun?