| = son las doce en punto, una hora menos en canarias | Alberto M. Popesco [30.Mar.08 00:02] |
| cunosti fraza asta de la radio españa? ce faci tu in canarias, esti ospatar? stii de ce te intreb, pt ca scrii poezii cu metafizica de barman-ospatar? cu putin efort transformi balaria asta intr-un slagar optzecist, pe cuvant f amical | |
| = off topic | Lucian Preda [30.Mar.08 00:09] |
| daca esti in "canarias" nu esti neaparat barman-ospatar iar textul nu are nici o legatura cu locatia mea. doi | |
| = parere | Ioana Petcu [30.Mar.08 00:37] |
| cred ca putea sa iasa o bijuterie textul asta, dar a reusit sa cam alunece. asta de exemplu e o constructie buna: "lumea mă crede orb iar sufletu-mi spune că adorm între cer și pământ" dar e stricata apoi de: "de unde am să mă trezesc din nou însetat de tine!" - care e un loc comun din poezia-sirop ca eu n-o pot vedea foarte clar in romantism sau perioada 80, chiar n-as putea sa o stabilesc cronologic. iar introul nu se pare ok: "cum ar fi să-ți observ pașii", dar zi si tu luacian cum vine "în care soarele să spargă pietre" - si u da vina pe avangarda sau suprarealism ca nu-i aici vorba de asa ceva. eu cred in concluzie ca ideea e buna, trebuie refacuta, cu stil, cu sau fara imagini, mai mult sau mai putin metafizica, insa ea trebuie sa nu-mi dea senzatia de a o mai fi citit pina acum. | |
| = Ioanei Petcu | Lucian Preda [30.Mar.08 01:08] |
| pai, lasa tu o piatra in geam si ai sa vezi ca timpul si soarele o va eroda si o transforma in bucatele micute, zise praf. in rest, poezia este "sirop", pentru ca si dragostea este un sirop. daca ai sa citesti inca o data, vei observa, zic eu, inceputul si finalul unei pelicule"gand" si probabil vei intelege ideea: "de unde am să mă trezesc din nou însetat de tine!" pentru ca poezia mea are un inceput si un sfarsit banuiesc ca aceasta este o reflexie a celui ce gandeste;eu am scris din postura celui ce priveste intr-un punct desi, acel punct nu se vede gandind la o persoana draga ci plecand de la ideea de :"cum ar fi daca..." . doi de la un capat | |
| = "...lumea mă crede orb" | Nuta Craciun [30.Mar.08 20:19] |
| o poezie cu o structura de cristal, trecand teama de timp prin aceeasi oglinda in care stau alaturi insingurarea si orbirea, in care doar trezirea intr-un VIS NOU, are puterea sa strapunga o taina, deja prea grea de amintiri, unde setea din fiecare cuvant nerostit are putere de mir usurator de poveri… | |
| = Lucian Preda, lumea mă crede orb... | Teodor Dume [30.Mar.08 20:42] |
| mie îmi place structura, exprimarea, ideea și redarea. caracterul conștient al mesajului tulbură dar și provoacă acel "cum ar fi..." și într-adevăr există o acoladă între prima și strofa de final care confirmă "cum ar fi să-ți observ pașii obosiți pe-o cărare uitată (...) lumea mă crede orb iar sufletu-mi spune că adorm între cer și pământ de unde am să mă trezesc din nou însetat de tine!" citit cu plăcere, stimă și considerație, teodor dume, | |