| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [24.Mar.08 08:51] |
| iubitele miriapod, doar doua picioare? eu credeam ca au mai multe si tu nu vezi decat doua, cu unele umbla noaptea prin locuri pe unde tu nu ai acces/sau ai dar poate dormi, noaptea pleaca si-si fac de cap intr-o alta lume:):) super iubitele miriapod, mi-a placut. mcm | |
| = plopeanu petrache | victor pelivanov [24.Mar.08 09:46] |
| simt un om aici,desi dupa mine,ar trebui sa renunte la multe.spune asta un om care a trait putin.adica totul | |
| = Plopeanu Petrache, iubitele mele miriapod... | Teodor Dume [24.Mar.08 18:49] |
| un poem asumat care deși e cu accent pe dragoste, îmbracă tonalități diverse prin care trebuie să caut esența.din spatele fundalului răzbat senzații și stări strecurate de autor întru împlinirea cadrului... "iubitele mele miriapod au avut tot timpul două picioare cu care alergau de-a lungul ecuatorului meu personal plin cu fotografii și flecăreau despre unghiul de incidență despre blitz-uri timpi de expunere și cum să se integreze cât mai deplin în cadru și culmea reușeau" și totuși nedumerirea...de ce numai două picioare? poem plăcut deși trebuie să recunosc că nu sunt adeptul unei astfel de forme și construcție de text. eu mizez pe simplitate. și totuși îmi place să caut printre stări... citit cu plăcere, cu prietenie, teodor dume, citit cu plăcere | |
| = molii | Plopeanu Petrache [24.Mar.08 20:27] |
| Carmen, știi cine mi-a vorbit despre iubitele miriapod? Gândurile mele miriapod, care foșgăiesc prin creier ca moliile după ceva de ros. Uneori nu știu cum altfel să scap de ele, moliile și le transform în ceva scris. Mulțumesc de interesul arătat scriselor mele Cu prietenie | |
| = renunț permanent și reiau permanent | Plopeanu Petrache [24.Mar.08 20:31] |
| Victor, am învățat în timpul ăsta scurt care se numește viața mea și care este tot mai scurt, că oricât aș renunța la ceva, acel ceva se va reîntoarce la mine sub alte forme. De aceea chiar pot să renunț ușor la orice, pentru că mai târziu o să regăsesc renunțarea împlinită într-o nouă reluare. Mulțumesc PP | |
| = miriapod eu | Plopeanu Petrache [24.Mar.08 20:38] |
| Teo, o clipă am crezut că tot ceea ce scriu este fără nici un fel de valoare, cred că ai observat am și șters două dintre texte, ultimele postate. Erau vizualizate dar fără un cuvânt bun sau rău! Stau aici pe Agonia pentru că mă interesează părerea colegilor, dacă nu cumva e spus prea mult, despre ce scriu și doresc să aflu aceste păreri. Am crezut că nu-ți mai spun nimic textele mele... Cât despre textul de față... Iubitele mele, deși au avut două picioare, m-au părăsit așa de repede încât le-am văzut transformate în miriapozi! Acum încerc să nu mă transform eu în acel animăluț! Cu foarte multe mulțumiri și prietenie PP | |
| = părere | Liviu Nanu [24.Mar.08 21:35] |
| Un poem compus din cioburi lirice, cu imagini limpezi dar puternice. Un poem vizual aș spune, în care apar dominante atît structuri materiale cît și sentimente. Strofa a doua mi-a amintit o fotografie făcută de mine anul trecut. http://i23.photobucket.com/albums/b391/antonpeta/P1143303-1-cr.jpg citit, plăcut al 90-lea cititor, anton | |
| = Plopeanu Petrache | radun gabor [24.Mar.08 23:30] |
| al 106-lea cititor de-al tau,care a citit versurile tale scrise din inima , versuri expresiviste, scrise intr-un context coloristic al claritatii cuvantului si nu numai...felicitari!... Cu stima, Radun. | |
| = instantanee | Plopeanu Petrache [24.Mar.08 22:01] |
| Ah, Liviu, tocmai ce am reușit să-mi scot un asemenea ciob din ochi și imediat altul i-a luat locul. Ești un admirabil instantanist (dacă pot spune așa) iar cioburile mele și cele ale iubitelor mele și cele ale realităților mele nu te-au oripilat!!! (glumesc). Intențiile mele, au fost percepute integral de tine și mă bucur. Cu multă prietenie PP P.S. Dacă mai e valabilă ideea de a face o lansare a cărții tale și la Râmnicu Sărat, cu mare plăcere. Același PP | |
| = căutarea | Plopeanu Petrache [26.Mar.08 20:41] |
| Radun, îți mulțumesc pentru cuvintele tale foarte sensibile despre ceea ce scriu aici, ele mă bucură pentru că bucură pe altcineva. Unii spun că am o viață diversă, alții mă compătimesc...eu știu că lucrul care mă definește este căutarea și poezia și literatura. Cu prietenie, te aștept dacă există și o undă de bucurie penru tine în poezia mea PP | |