| = . | nica mădălina [22.Mar.08 22:11] |
| se diluează rău în partea a doua și e păcat de tonul și detașat, și implicat, de povestitor care empatizează cu personajele, din primele două strofe. la mijloc se rupe și începe indecizia între confesiv și descriptiv, ca o deraiere. ar mai fi trenurile acelea, care cumva reguprează, redau din ținuta inițială, prin cum sunt introduse în discurs. | |
| = imprevizibilul ca stare de spirit | Plopeanu Petrache [22.Mar.08 22:33] |
| E importantă acea reflecție despre nebănuiala a ceea ce va urma. Consider că aici se concentrează din nou întreg poemul. Este o trecere de la lejer la grav, dar cred că era necesară această voită subțiere pentru a se îngroșa din nou și iar să se subțieze...Este o oscilație a evenimentului anticipând teribilul!! Un text care se susține foarte bine pe latura imprevizibilului Cu stimă PP | |