| = nu mai are nevoie de călăuze | mihai stamati [18.Mar.08 20:57] |
| poema asta evita confesiunea si pune accentul pe receptarea prin simturi aceasta receptare prin simturi rupe firul epic desi nu exista o segmentare clara a discursului poemul devine pardon nu devine o poveste poemul este o poevste spusa cu un glas incet undeva in fata unui foc si a unui cer plin de constelatii sau cel putin asa vad eu lucrurile | |
| = Ela, tot mă străduiesc cu comenteriul... | marius nițov [19.Mar.08 16:28] |
| Ela, tot mă străduiesc cu comenteriul, să fiu așa... mai aproape de textul tău, înțeleg un fel de dezamăgire, dar tu ai întotdeauna resurse să scri minunat, te rog să nu faci ce spui la final. Îmi iei ceva drag, poezia ta și mai mult, posibilitatea de a scrie mai bine. | |
| = revin... | marius nițov [19.Mar.08 16:31] |
| revin...Comentariul în loc de comenteriul. | |
| = Mihai, Marius | Ela Victoria Luca [20.Mar.08 21:03] |
| Mihai, da, receptarea primordială e aici, când simțurile și toate porțile senzoriale sunt deschise, primind ceea ce vine înspre. Da, acest poem este o poveste, pe jumătate nespusă. Marius, despre podurile de carbon pe care le trecem în orice timp se poate scrie. Nu cu dezamăgire, ci cu luciditate. Și bună vedere. Mulțumesc, Ela | |