| = pana la scara | Ioan-Mircea Popovici [14.Mar.08 08:43] |
| Emir, stau si ma mir ce mult semeni tu cu Pierre Nadar iti lipsesc doar pipa si-un far si cat semeni cu Mihai-Mircea Ciobanu aceesi tehnica de-a lungi clipa cat anu ......................................... aici ma opresc si zambesc intr-o pentagrama in care ma grabesc sa-i fac rama si mai semeni cu Vasile de la numarul 7 cel care mi-a promis cartea intoarcerea pescarusului si poate ca tocmai de aceea esti asa de unic ca-n fiecare din amicii mei tu ai cate ceva ce seamana esti mereu un celalalt cu sentimentele in asalt involburate ori sedimentate iata pentagrama din rama: uneori pe acoperișul casei noastre se odihnește un albatros el știe că în inima mea vuiește marea și că oasele mele fragile sunt clădite din scoici cântătoare peste care arunc pumnul meu de scoici, care te duc pana la scara... pe scara asta gasesti o himera: căutând în mine mereu o îndepărtată terra incognita în urma voastră pescărușii vă prind din aer iluziile ca pe niște pești zburători | |
| = de dimineață | Maria Prochipiuc [14.Mar.08 10:36] |
| uneori pe acoperișul casei noastre se odihnește un albatros el știe că în inima mea cineva vânează balene Ai pornit într-un fel la vântoare de iluzii și sentimente. Rostirea ta poetică implică un complex de sentimente sugerate în diverse forme: inima mea vuiește marea; prin venele mele se aleargă delfinii. Concentrezi o mare densitate de sugestii, sugerezi, solicitând din plin intuiția cititorului, cât și exepriența lui poetică, artistică pentru corelații spontane în planul imaginarului: în urma voastră pescărușii / vă prind din aer iluziile | |
| = cred ca... | ioana matei [14.Mar.08 20:51] |
| e un poem profund...al neputintei de a ajunge la (esenta) *celuilalt*... creatorul..."terra incognita "... "în inima" pamantului nestiut "vuiește marea"...e ca o poveste a neintalnirii...intre spatii traitoare ce, paradoxal, se contin reciproc...iar albatrosul (simbolul zborului), *poposire* a cerului competand triunghiul apa, cer, pamant... "el știe că în inima mea vuiește marea" "el știe că în inima mea cineva vânează balene" ma gandesc la nevoia de zbor ce ne *devoreaza*...si la un sens *ascendent* al creatiei... pamant...apa...cer...cam asa am citit eu si mi-a placut ce ... | |
| = iertare pentru intarziere | mircea lacatus [15.Mar.08 14:49] |
| precum nadar am si eu prietenii mei buni :) ca o curiozitate: nadar a fost prieten bun si cu strabunicul sotiei mele :) despre mircea ciobanu m-ai facut curios am sa ma aplec mai mult asupra lui :) ma bucur mult ca te-ai oprit "temeinic" asupra poeziei mele este pentru mine adevarat onoare maria tu spui ca aceasta poezie incita pe cititor la participare cu inteligenta cultura si mai ales cu sentimente incantat sa te revad aici ioana... cuvintele tale...paradoxal...prin aceasta tinere...in susupensie ...pe mine...ma bucura de le vad...te vad...ce placut... :) va multumesc emir | |