| = . | emilian valeriu pal [13.Mar.08 15:48] |
| Excelent text, cel putin pentru mine. Exista un pa dupa care ne ascundem si unul dupa care ne recunoastem. Subscriu. Finalul e fooarte bun. Nu stau sa analizez compozitia poetica unii oameni se simt pur si simplu. Dar asta e un text bun.Opinia mea. | |
| = Emilian, cu multumiri! | Alina Manole [13.Mar.08 17:23] |
| Multumesc pentru opinia ta, ma bucur si sunt onorata ca ti-a placut textul. Am imaginat finalul in doua feluri, ori oamenii cu brate ca de papusi umplute cu calti, ca un fel de pa, ori oameni carand pa cu bratele lor, si tot ce ar putea insemna pa. Ca in text. :) | |
| = niciun pa nu e cu "pas" | Ela Victoria Luca [14.Mar.08 00:35] |
| deși nu am fost eu autorul steluței roșii, las semn pentru portetul domnului Pa, și pentru cum s-a desfășurat autoarea prin aceste poeme, într.un cvasi-joc, într-un respiro lingvistic la care e bine că nu renunță și care echilibrează poemele lui David, preferatele mele (subiectivitatea mi-o asum). față de anteriorul, ici parcă e multpreaplin de pa-uri. dar cred că aceasta a fost și ideea. suprasaturația de "papa"-uri (în toate sensurile românești și franțuzești ale cuvântului). și mi-a plăcut yin-ynagul de aici, echilibrul feminin-masculin, cumva tipic/specific/caracteristic autoarei, cel puțin în acest gen de poezii. Ela | |
| = er | Ela Victoria Luca [14.Mar.08 00:36] |
| într-un yang-ul șamd | |
| = parere | mihai stamati [14.Mar.08 14:14] |
| exista in poemele cu domnul pa multa caldura candoare si tinerete cred ca personajul merita o viata mai lunga chiar un ciclu de poeme ai o voce tare frumoasa in poemele cu domnul pa alina | |
| = formula structurala | Ion Nimerencu [14.Mar.08 16:35] |
| din punct de vedere structural textul tau imi aminteste de "povestiri din casa ceasului" de Radu Tudor Ciornei interesant cu respect Ion Nimerencu | |
| = comentatorilor mei, cu mulțumiri | Alina Manole [14.Mar.08 18:05] |
| Ela, ca întotdeauna, empatică, ai surprins sensurile, cu "papa", chiar mă întrebasem dacă e observabil, desigur, un vorbitor aproape nativ de franceză imediat recunoaște. Și yin / yang, și bucuria de a aminti de Poemele lui David... Mihai, iată că ai fost în aceeași idee... cu domnul Pa! Ceea ce mă bucură nespus! Ion, într-adevăr, există o legătură cu orele și ceasurile lui Nexus, cu precizarea despre: "sticla ovală a ceasurilor". Mă bucur că ai lăsat gând aici. Vă mulțumesc! | |
| + Servus! | Călin Sămărghițan [15.Mar.08 14:11] |
| Până să citesc "pa-ul domnului Pa" al Alinei Manole, eu nu-l prea înțelegeam, și-l consideram fad și gol, un fel de înjurătură pe lângă "servus-ul" nostru. Acum stau și mă gândesc, da, are dreptate, convinge, căci ce te poate convinge mai bine, dacă nu un argument poetic. Privit așa, din toate părțile deodată, dă bine și nu-l mai vezi atât de gol. Stai să vezi pănâ la capăt ce spune. Te atrage aparenta joacă de-a "din partea asta cum arăt?", dar ai grijă ce spui, pentru că la mijloc e inima mea. Da, e un joc inventat pe loc, dar numai poetul inventează atât de frumos. Priviți cum se țes în jurul lui o sumedenie de lumi! Steluță pentru argumentarea poetică a unui gest străin. | |
| = Călin, cu mulțumiri! | Alina Manole [16.Mar.08 13:44] |
| Călin, desigur că servus-ul vostru vine din timpuri istorice și are ceva înțelesuri intrinseci. Noi, cu pa-ul nostru searbăd, a trebuit să inventăm sensuri și direcții, să dăm culoare și să îmbrăcăm o silabă ternă. Apoi să ne imaginăm că. Mulțumesc pentru steluța la "pa"! | |
| = Și câte Pa-uri nu mai există | Ioan Jorz [17.Mar.08 01:16] |
| Există un Pa al tristeții și al îndepărtării de sine, un Pa al nepuinței de a desena cercul... Există un Pa botezat cu numele nostru. Frumos poemul ! | |
| = :)))) | mircea lacatus [17.Mar.08 09:23] |
| frumoasa analiza a acestui pa rasfrant in oglinzi incantat de poezie usor suparat pe domnul Pa nu mi ramane decat sa ti spun si eu un hai pa alina | |
| = alți nichita mici-mici-mici? | dan mihuț [17.Mar.08 21:53] |
| eu văd în textul acesta un nichita la beție, un nichita patetic și dezolant. adică e atât de multă rețetă nici măcar personalizată, încât e deranjant. și poate nici atât. nichita nu mergea pe serii aproximativ antinomice (zi-noapte, început-sfârșit, lumină-întuneric, etc.) apoi amestecate sentimentaloid. nici nu scălda expresia poetică în atâtea adjective inutile. nici nu face din lecția despre cub o relaționare dulceagă de amor de pension. pa-ul ăra pare luat din oracolele adolescentine cu vagi regrete ale maturizării care vine. alina, îmi pare rău să vad așa regres într-un singur text. damă bucur, totuși că mai place genul ăsta de expresie. hihi! | |
| = răspunsuri, cu mulțumiri ! | Alina Manole [17.Mar.08 22:11] |
| Ioan, exista un cerc, desenat pe acolo, dar stramb, ca e cu mana, fara compas. :) Ma bucur ca ti-a placut. Mircea :))))) hai si tu pa. Care pa? Fiecare cu pa-ul sau! Dane, atata m-a dus capul sa scriu :)), insa, dupa cum cred ca ai observat, am avut bunul simt sa incadrez la personale :)). Mulțumiri de ganduri si sinceritate! :) | |
| = copy-paste | Silvia Bitere [20.Mar.08 12:20] |
| Alma, acest Pa al tău mi-a atras atenția la "primul" Pa, mai exact prima ta poezie din ciclul PA care mi s-a părut reușită. Nu prea scriu poezie dar îmi pot da seama când ceva îmi place. Asta este.Măcar de citit putem să citim. Dacă toată lumea ar scrie poezie, cine ar mai bate cuie în bocanci? Ceea ce vreau eu să spun este că trebuia să te fi oprit la primul Pa. Restul... "poeziilor": doi și trei sunt ceva de genul filmului Highlander în care nu-l mai regăsim pe San Connery...ci doar efectul de "nemurire" în sine. Poezia ta Alma...poate fi nemuritoare și printr-un singur Pa....)Am citit poezii de la tine. Tot de pe hermeneia (bune și foarte bune) și sincer nu am înțeles de ce ai ținut să continui poezia aceasta? Ca spicuiri: a)"îi punem aripă coadă, un zmeu ca la carte, un zmeu de hârtie" (chiar trebuia să ne faci să-nțelegem că este din hârtie?) b)"domnul Pa îmi spune că domnul Pa din poezie e altfel decât domnul Pa din realitate pe când domnul Pa din poezie înalță zmeie ca la carte pe când domnul Pa din realitate nu are zmei de hârtie nu are zmei de hârtie" (ai vrut să iasă o joacă de copil cum că: această jucărie este jucăria numai și numai a mea, te spun mamei sau doamnei educatoare dacă nu mi-o dai acum! - nu are stofă de strofă de poezie...) c)"am scris platitudini, iar acest lucru îmi va aminti de Peter Pan și asta o să fie cam tot" - deja Peter Pan este prea mult spus, amesteci personajele sau le dai o haină nouă pentru nu știu... (probabil ai o idee tu pe undeva cu acest Pan...) dar nu sună bine, mă rog... Pan/zmeu, nu prea ți-a ieșit. De poezia de față nu mai spun nimic. Nu-mi place din capul locului. O amețeală totală. Nu am putut s-o citesc până la sfârșit. | |
| = intrebare pentru Silvia bitere | Alina Manole [21.Mar.08 05:18] |
| Copy-paste ce ar vrea sa insemne, Silvia? | |
| = am dat copy-paste | Silvia Bitere [21.Mar.08 11:10] |
| sun:) de pe știi tu ce siteu că se practică treaba asta. Te salut, Silvia Te mai citesc | |