Comentariile membrilor:

= Destinul femeii este bărbatul!
Anton Vasile
[07.Aug.08 15:57]

Destinul femeii este bărbatul. Destinul femeii sunt copii. Destinul femeii este familia. Destinul femeii e iubirea, legătura , unirea, comunicarea. Destinul femeii e unitatea familiei. O femeie nu se simte împlinită dacă nu naște.
Julien Benda, evreul francez, ostracizat de marii cărturari ai vremii pe care i-a etichetat drept trădători, a spus-o mai sugestiv decât mine.(Vă recomand în acest sens Secolul intelectualilor, de Michel Winock).
,,Bărbatul se gândește pe sine fără femeie. Femeia nu se gândește pe sine fără bărbat.'' (Julien Benda în Raportul lui Uriel). Întâmplare, acel joc al hazardului,nu influențează decât într-o mică măsură destinul, într-un procent infim. Destinul nostru nu este le jeu de Monte Carlo, cum afirma Jacques Monod. . Nu suntem conceptul a doi părinți întâmplători. Asemănarea în oglindă este cea care ne unește ,,întâmplător’’.
Bătaia de fluture nu declanșează la celălalt capăt al Pământului uragane. E doar un mit. Principiul de indeterminare al lui Heissenberg nu schimbă mișcarea programată a Universului. Totul este programare și nu totul este întâmplare cu credeau existențialiștii. Universul are totuși un sens rațional atâta vreme cât materia se organizează în forme și structuri raționale. Nu putem judeca Universul după iraționalitatea noastră - judecată generată de minți nevrotice( aproape toți existențialiștii au trăit în absența tatălui biologic, nu Cel Ceresc, sau, în cazul lui Kirkegaard, considerat părintele existențialismului cu un tată excesiv de bigot și de sever cu copii).
O lume a hazardului este o lume imposibilă. Dacă am fi fost consecința unei lumi a hazardului lumea biologică nu s-ar fi înmulțit stricto senso, în interiorul speciilor.
Vă puteți imagina o lume hibridă? De pildă o femeie să se împreuneze cu un șarpe și să dea viață unor ființe viabile? Interacțiunea dintre specii este foarte mică, iar progeniturile nu pot continua cursa evoluționistă , ca de pildă, cazul catârului.
Ereditatea înseamnă destin. Suntem rodul a două DVD-uri( 50% informația din spermatozoidul tatălui și 50% din ovulul mamei biologice, cu o dominantă și o recesivă, pentru fiecare genă combinată) o informație din trecut proiectată în viitor , care caută în realul din lumea exterioară, asemănare sau identitatea.
Informația ereditară codificată în arhetipurile și scheme din inconștientul colectiv și cel individual se constituie într-o lume virtuală( o lume posibilă) , care caută în exterior, în real identificarea cu lumea reală. Așadar, expresia populară ,,ce ți-e scris în frunte ți-e pus!'' are un suport fundamentat științific (psihanalitic și neuro-cognitiv).
În inconștientul fiecărei femei există acel animus, (descoperit de Jung) imaginea masculină a acesteia, care identifică în exterior bărbatul corespunzător. El este o variabilă a tatălui. Acesta este ursitul. Prin asta se confirmă conceptul de complex al lui Oedip, și nu prin atracția inconștientă a fetiței către tatăl biologic, cum afirma Freud.
Nu știu dacă m-am făcut înțeles , dar pentru edificare vă recomand cartea lui Gheorghe Oncea-Ursu, ereditatea și mediul în formarea personalității. Asemănarea până la identitate a gemenilor, e proba cea clară că avem un destin biologic, care cel mai adesea se completează și cu cel social. Scrierea dumneavoastră e gândită , dar nu are suport informațional. E mai mult un crez de moment.

Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !

= Destinul femeii este bărbatul!	Anton Vasile [07.Aug.08 15:57]
Destinul femeii este bărbatul. Destinul femeii sunt copii. Destinul femeii este familia. Destinul femeii e iubirea, legătura , unirea, comunicarea. Destinul femeii e unitatea familiei. O femeie nu se simte împlinită dacă nu naște. Julien Benda, evreul francez, ostracizat de marii cărturari ai vremii pe care i-a etichetat drept trădători, a spus-o mai sugestiv decât mine.(Vă recomand în acest sens Secolul intelectualilor, de Michel Winock). ,,Bărbatul se gândește pe sine fără femeie. Femeia nu se gândește pe sine fără bărbat.'' (Julien Benda în Raportul lui Uriel). Întâmplare, acel joc al hazardului,nu influențează decât într-o mică măsură destinul, într-un procent infim. Destinul nostru nu este le jeu de Monte Carlo, cum afirma Jacques Monod. . Nu suntem conceptul a doi părinți întâmplători. Asemănarea în oglindă este cea care ne unește ,,întâmplător’’. Bătaia de fluture nu declanșează la celălalt capăt al Pământului uragane. E doar un mit. Principiul de indeterminare al lui Heissenberg nu schimbă mișcarea programată a Universului. Totul este programare și nu totul este întâmplare cu credeau existențialiștii. Universul are totuși un sens rațional atâta vreme cât materia se organizează în forme și structuri raționale. Nu putem judeca Universul după iraționalitatea noastră - judecată generată de minți nevrotice( aproape toți existențialiștii au trăit în absența tatălui biologic, nu Cel Ceresc, sau, în cazul lui Kirkegaard, considerat părintele existențialismului cu un tată excesiv de bigot și de sever cu copii). O lume a hazardului este o lume imposibilă. Dacă am fi fost consecința unei lumi a hazardului lumea biologică nu s-ar fi înmulțit stricto senso, în interiorul speciilor. Vă puteți imagina o lume hibridă? De pildă o femeie să se împreuneze cu un șarpe și să dea viață unor ființe viabile? Interacțiunea dintre specii este foarte mică, iar progeniturile nu pot continua cursa evoluționistă , ca de pildă, cazul catârului. Ereditatea înseamnă destin. Suntem rodul a două DVD-uri( 50% informația din spermatozoidul tatălui și 50% din ovulul mamei biologice, cu o dominantă și o recesivă, pentru fiecare genă combinată) o informație din trecut proiectată în viitor , care caută în realul din lumea exterioară, asemănare sau identitatea. Informația ereditară codificată în arhetipurile și scheme din inconștientul colectiv și cel individual se constituie într-o lume virtuală( o lume posibilă) , care caută în exterior, în real identificarea cu lumea reală. Așadar, expresia populară ,,ce ți-e scris în frunte ți-e pus!'' are un suport fundamentat științific (psihanalitic și neuro-cognitiv). În inconștientul fiecărei femei există acel animus, (descoperit de Jung) imaginea masculină a acesteia, care identifică în exterior bărbatul corespunzător. El este o variabilă a tatălui. Acesta este ursitul. Prin asta se confirmă conceptul de complex al lui Oedip, și nu prin atracția inconștientă a fetiței către tatăl biologic, cum afirma Freud. Nu știu dacă m-am făcut înțeles , dar pentru edificare vă recomand cartea lui Gheorghe Oncea-Ursu, ereditatea și mediul în formarea personalității. Asemănarea până la identitate a gemenilor, e proba cea clară că avem un destin biologic, care cel mai adesea se completează și cu cel social. Scrierea dumneavoastră e gândită , dar nu are suport informațional. E mai mult un crez de moment.