| = până când | cezara răducu [08.Mar.08 23:19] |
| rana ta va deveni rana ei. | |
| = Suntem niște accidente ale luminii | George Pașa [09.Mar.08 18:05] |
| Îmi pare că aici, dincolo de mașina concretă, e într-un alt plan o mașină a Timpului (sau Tympului), pentru că nu degeaba cred că autorul se referă la un "accident" al luminii, cum poate fi și ființa noastră. De la primăvara ce rătăcește prin suflet, producând "o pornire nestăpânită", o "zvâcnire de bucurie" se trece prin acel "alb, cum nu se poate de alb", un fel de "alb persistent, rupt din margini de cer", cum îi spuneam eu, într-un text. "Prieteni întunecați", în care se pare că nu se mai găsește bucuria rezonanțelor interioare de altădată, amplifică și mai mult astenia. Dar peste toate planează presimțirea că rana timpului (sau Tympului) va fi vindecată. Cu stimă, un prieten aparent întunecat | |
| = scoici si pietre | Ioan-Mircea Popovici [09.Mar.08 19:34] |
| Cezara, faptul ca m-am nascut prin cezariana si mama imi spunea ca inainte de Ioan a vrut sa-mi spuna Cezar, dar i-a fost teama ca-si va aduce aminte durerile de dupa si atunci i-a spus tatalui meu: Gheorghe, lui asta ii zicem Ioan ca mi-a adus scara. cat despre rana, rana ei a devenit rana mea... Pașadia, cred că-i primul meu comentariu cu diacritice. nu din prețiozitate sau o mai mare prețuire. dar azi am avut o zi minunată. trăită simplu. în acum. nu lăsată pe altădată. și chestia asta nu mi-o permit mereu. despre ce zici, nu zic nimic. îți zic doar că El, călărețul de inorog, m-a dus într-o zi la un zid și m-a întrebat: ce vezi aici? știi ce i-am spus? nu te las să ghicești. de acum e vorba de altceva, decât de-a ghici. i-am spus că văd un dig. de unde dig? m-a întrebat El. de aici te las să-mi zici tu, că-i vorba de semne simple, din scara mea și nu împrumutate din altceva. ar mai fi destule de spus... bucuria de azi? la digul Z, un curcubeu si tinerii cu care ne-am nimerit pe-o corapina... | |
| = umblet... | ioana matei [09.Mar.08 23:15] |
| vad masina ce goneste pe plaja ca pe o constientizare din *afara* a starii de-a fi...viu, in lumina...rana, poate clipa de absenta a bucuriei...a apropierii de alb...ca un soi de ratacire de sine... "apăs pe accelerație până la capăt. opresc brusc." traire intensa, frematatoare oprita in clipa (in prezent)...un text interesant, cu multe deschideri ce incita la descoperire... | |
| = scuze | liviu clisu [12.Mar.08 01:25] |
| imi cer scuze ca scriu aici despre cu totul altceva. am cautat pe internet cartea lui mihai mircea ciobanu, estetica mortii. am gasit-o demult, acum vreo 12-13 ani la un tirg de carte la craiova dar nu am cumparat-o, din nefericire. am gasit pe internet referinta asta de la tine http://agonia.ro/article_include.php?text=1739023&allow_com=1&type=poetry&author=011010&textlang=ron crezi ca ai putea sa o xeroxezi pentru mine, pentru ca nu stiu cum si daca o pot gasi...astept un raspuns pe mailul meu, [email protected] . iti multumesc | |