| = să vadă fiara prin ochii altuia | majeri andrei tiberiu [29.Feb.08 09:01] |
| imi place poezia, dar finalul vine prea brusc si neconclusiv. hmmmm... moartea si dumnezeul plictisit? nu vad inovatia. retin:" o dată la câteva milenii se plictisește și își trimite un fiu pe pământ " sincer nu sunt genu care considera jumatate din limba romana cliseu, dar totusi dumnezeu si plictiseala ...e veche. cu stima, andrei | |
| = Luminița Suse, muchia de sticlă a orizontului... | Teodor Dume [29.Feb.08 09:26] |
| îmi place poemul, plin, are vervă. titlu superb"lagăr de îngeri" imagini bine conturate.conexiunea dintre strofe perfectă "poate că dumnezeu e pitic și nu vede tot sigur e bătrân și de aceea uită ușor nu vede cum se sting îngerii bătuți în cuie pe grinzile încrucișate din biserici nici pe cei legați de patul suferinței cu lanțuri incandesce" întregul poem e plăcut, dar ca o repetiție pentru gând, am selectat primele două strofe un pasager însetat, stimă și considerație, teodor dume, | |
| = ... | laurentiu enache [29.Feb.08 09:32] |
| "uită cum te seacă durerea și singurătatea de două ori pe zi își taie venele în muchia de sticlă a orizontului nu simte nimic nici sânge nu curge" nu imi incep discursul obisnuit cu privire la clisee si la cum oricine din univers ar putea scoate un volum in genul poeziei de mai sus. ba chiar, intr-o agitata noapte de vin impreuna cu cosmin d. am zis ca vom scoate la un moment dat un volum din acesta de poezie macabra intr-o noapte si o sa-l lansam sub pseudonim. asa ca fiti cu ochii in patru, orice volum prost ar putea fi si al nostru :) | |
| = oriana | adelina manea [29.Feb.08 16:08] |
| Draga Oriana, stilul tau s-a schimbat fantastic de mult! acum scrii mult mai vibrant si mult mai cald. rebeliunea pe care ai redat-o in acest poem ma alerteaza. (vis-a vis de tine, draga prietena, nu de poem) ca piesa de literatura nu pot insa sa nu o remarc. adica ai facut chiar o atmosfera de lagar de concentrare aici din doar citeva detalii. singura doar piticenia lui Dumnezeu nu mi-a placut. Poate "orb" era mai bine. Ori, stiu si eu..."absent". Pitic e un epitet deja de acum waltdisneyian si are niste conotatii nepotrivite zic eu cu restul poeziei de aici. dar...tu esti,in fond, dirijoarea acestei orchestre d ecuvinte. tu zici sa intre tuba, intra tuba...ca mi-o place mie sau nu tu stii mai bine de ce tuba si nu clarinet... | |
| = Adelina | Luminita Suse [29.Feb.08 16:54] |
| Ai dreptate Adelina. Pitic aici se refera la statura. Mai bun ar fi scund. Multumesc. | |
| = . | Leonard Ancuta [29.Feb.08 19:41] |
| se simte sentimentul de revolta. dar as fi vrut sa fie mult mai taios, mai energic, mai rugos. sa se asemene mai mult cu realitatea si mai putin cu poezia, asta ca sa simt finalul, despre care, tre sa recunosc, nu e rau deloc. ah, si inceputul imi place mult, primele doua versuri, dar continuarea cu ingeri nu prea e pe gustul meu. | |
| = Dumnezeu...om...Dumnezeu | Plopeanu Petrache [29.Feb.08 20:56] |
| Luminița, ultimele două versuri întemeiază tot poemul. În ce fel văd eu întemeierea aceasta. Pornesc de la "atât cât să își amintească de ce a inventat moartea ca soluție finală" și ajung, într-o întoarcere inversă, la "poate că dumnezeu e scund și nu vede tot sigur e bătrân și de aceea uită ușor" Între cele două structuri într-o ierarhizare foarte umană, Dumnezeu devine repetat om și dumnezeu, uitându-se și amintindu-și de sine într-un avatar mereu dublat.Ajung la întrebarea pe care mi-am pus-o permanent și la răspunsul permanent dat: nu cumva Dumnezeu se plictisește de cunoașterea directă a sinelui și a creat pentru a se cunoaște și altfel? Prin ochii noștri? O experiență de cunoaștere infinită și umană și de aceea paradoxală, cum de fapt este și existența principiului. Este firesc să-mi placă ce ai scris Cu prietenie PP | |
| = părere | Ecaterina Bargan [29.Feb.08 20:57] |
| versurile acestea se zbat între agresiv și potolit, adică contrastul dintre suferința îngerilor și oboseala dumnezeului pitic. fiindcă se repetă "sînge" în două strofe, s-ar putea elimina ultimul vers din strofa trei, sau a se înlocui cu ceva. oricum, nu e grav nici în forma asta. linia pe care se axaeză poezia este o ipostază de umanizare a divinității, privind dintr-o perspectivă obișnuită, dar asta nu fură din singularitate. da, finalul mi-a plăcut - atît pentru mesajul transmis, cît și prin felul în care e construit. | |
| = Luminita Suse... | ioana matei [29.Feb.08 21:13] |
| simt nevoia sa comentez cu o intrebare despre noi toti...CINE/CE SUNT?...poate ca e mai nimerit sa incercam sa ni-L povestim pe Dumnezeu dupa aceea... | |
| = un gand | Cristina Sirion [29.Feb.08 21:41] |
| "de două ori pe zi își taie venele în muchia de sticlă a orizontului" e o idee care tind sa cred ca bantuie prin lume, nu in sensul de comuna, nicicum, in sensul de inviata cumva dintr-un soi de neclintire in care altele inca mai zac. Spun asta fiindca am recunoscut-o ca si cum a trecut la un moment dat prin mine si-am recunoscut un prieten vechi, Malraux spunea ca moartea infrateste, acum ma gandesc ca si ideile pot face asta, dupa cum "acasa" nu-i neaparat un loc anume ci acel ceva in care te simti bine. Poemul pare construit ca un soi de pregatire pentru forta pe care i-o da finalul "atât cât să își amintească de ce a inventat/ moartea ca soluție finală". Te lasa pe ganduri, e bine. Am citit din nou cu placere. | |
| = Multumesc de comentarii | Luminita Suse [29.Feb.08 21:50] |
| Multumesc de comentarii, nu ma asteptam la asa o reactie ampla... Katy ai dreptate, am repetat cuvantul acela fara sa imi dau seama. In general, nu imi plac repetitiile, nu in acest stagiu al vietii. Deci am schimbat un vers. Nu stiu daca e definitiv. Ma mai gandesc. | |