| = da | Ligia Pârvulescu [25.Feb.08 02:09] |
| Imi place. Ai imagini bune, mai ales in primele doua strofe. Poate un pic mai periat, mai simplificat, nu stiu, sunt multe imagini aglutinate, uneori e greu de urmarit abundenta de imagini, dar poate doar asa vad eu acum, poate e o perceptie de moment, oboseala. De la strofa a treia mi se pare ca se dilueaza putin, poate asa percep eu la ora asta. Ai doua typos, "innecat" si "comfortabil". "fas" e cu caciulita pe "a"? :) Finalul, de la "își prinde mereu rădăcina de ce-apucă" e bun. Frumoasa senzatia de disc stricat si arderea trecutului. Stii ca nu lasam semn daca nu-mi placea, sper sa nu te superi pe mine ca am zis si ce poate fi imbunatatit, dupa mine... stii ca ai zis tu la un moment dat de curaj...banuiai probabil ca am :P Cu drag | |
| = ligia | Cristina Sirion [25.Feb.08 07:23] |
| Multumesc, am corectat, uf. Ai dreptate cu abundenta de imagini, e o meteahna de care nu scap, cam prind omul in iures. Critica e prietenul meu cel mai bun, pentru asta chiar te iubesc, e un curaj total amical. M-a bucurat trecerea, privirea analitica, ca au fost parti care ti-au placut si acel "cu drag" din final. :o) | |
| + Am aceleasi rezerve ca de obicei | Catalin Pavel [25.Feb.08 11:26] |
| si tupeul de a le enunta din nou. Faptul ca procesu prin care generezi aceste imagini are, ca la toti creatorii, o oarecare facticitate, nu e o problema, insa e pacat ca dupa ce scrii nu faci o selectie. O selectie care sa elimine nu ceea ce e slab, pentru ca de obicei totu e de calitate, ci ceea ce doesn’t square cu restul. Observ ca in majoritatea textelor tale se afla de fapt impletite doua trei poezii, care ar trebui “despletite” si prezentate separat. Dar aceste rezerve functioneaza abia in spatiul, hm, post stelar. | |
| = "parcă vine primăvara călare pe-un elefant uriaș" | silviu viorel păcală [25.Feb.08 17:55] |
| Da, încă o certitudine, iubesc certitudinile, în poezia ta se aud, se văd, le simțim, ce poate fi mai veridic?! | |
| + grădini de nisip | florin caragiu [25.Feb.08 17:55] |
| îmi place cum faci trecerile, parcă întinzi culoarea, uite ce frumos e-atât de subțiată inima-n locul acela că se vede prin ea până dincolo - e plin orașul de hârtii prin care trece soarele după care vii cu tehnici picturale de cuțit parcă vine primăvara cu mâna pe-un cui de grenadă vor ieși toate florile cu tulpinile-n sus aș cita întreg textul sincer să fiu mie mi se pare foarte bine gândită și așezată ca întreg poezia, sunt și niște reveniri care leagă ca un liant părțile, apoi e o neliniaritate de grădină japoneză în care detaliile se așază zic eu cu rost estetic, germinarea derulată pe repede, dublează năucitor o stare-nălucire interioară care predispune la un salt, retenția din final fiind pragul lui. | |
| = ~ | Cristina Sirion [26.Feb.08 02:59] |
| catalin Dupa ce am terminat poezia asta, m-am gandit la tine. De aceea tind sa cred ca ai dreptate, daca am inceput sa stiu ce-i in neregula inca dinainte. Oricum, ma straduiesc sa tin cont de obiectiile tale de fiecare data, pornesc in ideea asta si-ajung tot "bauta" la final. :o) E foarte greu sa pastrez o singura directie, nu stiu de ce - caracteristica feminina? Multumesc de semn, ma incurajeaza sa mai incerc. silviu Mi-a placut ca ti-am starnit entuziasmul, si-uite ca pentru asta nici nu stiu sa-ti multumesc destul! florin Iarasi mi-ai ghicit intentiile, ma simt totusi vinovata pentru ca ar trebui poate sa fie un challenge mai simplu, cum ii spuneam si lui Catalin. Cel putin analiza asta ai facut-o ca si cum m-ai ghicit in intregime, nu exagerez, sunt surprinsa insa cum prinzi transparentele din oameni. Sincer, nu stiam daca e reusita sau nu, am indoieli intotdeauna, dar intentiile n-as fi stiut sa mi le povestesc mai bine. Multumesc, voi stiti ca va astept, sper sa nu va plictisiti sa treceti! | |