| = ecaterina | Carmen-Manuela Macelaru [22.Feb.08 17:51] |
| mi-a placut valul ingenuncheat in indigo,antilope devorate ianinte de a-si ciuli urechile, desi sangeros, asa cum se vrea poemul, mi-a placut ciulitul urechilor. o descompunere: lemn cariat,zid otravit,iarna atrofiata,sangeroase razboaie,cuvinte jupuite,cearcane, strigatul incat;totul pare putred sau in plin proces de dizolvare. mcm | |
| = sincer | Ela Victoria Luca [22.Feb.08 18:11] |
| este primul text care îmi place la tine, aproape inregral, chiar dacă au fost și altele apreciate, înstelate sau recomandate. ai câteva expresii internalizate și folosite ca atare, de care sper să te poți elibera în timp (ai folosit și linia păienjeniș - devorare - descompunere regăsibile în alte texte citite etc., cumva însă în stilul tău de a transmite), dar prin acets text, nu știu cât fiind spontan și cât elaborat, cât tăiat și cât lucrat interior, ai reușit să dai o anume substanțialitate. acum, desigur că sunt multe de prelucrat în continuare și că vei evolua pe linia asta sau pe altele, știu că sunt încă pași de făcut etc. dar am vrut să remarc acest nod. Ela | |
| = er | Ela Victoria Luca [22.Feb.08 19:01] |
| integral, acest | |
| = mulțumesc | Ecaterina Bargan [22.Feb.08 19:33] |
| Carmen, ai conturat bine coordonatele în dimensionarea stărilor și atmosferei poemului. mulțumesc pentru semn. Ela, nu pot să garantez nimic pentru viitor fiindcă exersez/experimentez în permanență, însă recunosc că a existat din start din partea mea o tendință spre o anume astfel de structurare-exprimare, chiar dacă nu m-ai fi încurajat acum. te admir pentru sinceritate, obiectivitate și echilibru în tot ce faci. mulțumesc pentru că ai răbdare cu mine (și nu doar). | |
| = și mai în detaliu | Ela Victoria Luca [22.Feb.08 21:30] |
| nu e necesar să modifici ceva, dar uite locurile unde cred eu că "aluneci": v1 - primăvară fragedă : banalitate v2 - lemn cariat/zidul otrăvit - accent prea tare pe distrugere, în același vers v3 - insula chemărilor tale: prea romanțios/mieros v4 - tinerețea prea revoltată : era mai bună o tentă sugestivă decât asta așa de declarativă v5 - l-aș fi eliminat, încarcă prea tare v6 - fărădeatingeri - mi-o plăcut cândva aglutinarea asta pt a crea o imagine a esențializării, dar aici nu merge însoțită de tărâm, prea "povestitor vechi" în raport cu timpurile cestea v7 - l-aș fi eliminat sau chiar l-aș fi exprimat altfel, e copilăresc v8 - inutil de accentuat "de un sau de o" ceva; îndeajuns "ceva"-ul ăsta nepersonalizat v9 - sângeroase războaie: nu; sau măcar nu inversarea; în niciun caz alăturat la antilope devorate etc în rest curge okeișor. și deși am atâtea de cârcotit, am spus mai sus: e singurul text în care percep că scrii, nu doar încerci să compui. ori poate e mai reflectat, ai vrut realmente să transmiți mai deschis. anyway, voi reveni cu comentarii când mai văd schimbări nodale. Ela | |
| = parere de cititor amator | victor pelivanov [23.Feb.08 12:07] |
| mie mi se pare un text prea incarcat,cu prea multe imagini,metafore,unele frumoase,dar care "dilueaza" starea poemului in loc sa o accentueze,sau sa te tina in ea cu sinceritate | |
| = mulțumesc | Ecaterina Bargan [23.Feb.08 13:39] |
| Ela, adesea nu am răbdare să șlefuiesc textul înainte de a-l posta. și totuși cred că banalitățile, încărcătura/surplusurile, ifosele juvenile, certitudinile naive și formulările inutile or incompatibile, pur și simplu nu au scuze. am salvat în word o variantă modificată în urma ultimului tău comentariu. diferența e vizibilă. filtrînd conținutul prin ochiul tău experimentat nu ai pierdut esența. pentru asta îți sunt recunoscătoare. Victor, ar fi cumva ridicol să te contrazic acum. mulțumesc pentru trecere. | |
| = ecaterina bargan, valul îngenuncheat în indigo... | Teodor Dume [23.Feb.08 18:27] |
| da, e un poem remarcat de gusturi rafinate în ale literaturii, deși eu nu sunt adeptul versurilor lungi (și nici nu mă pot împăca cu o astfel de construcție în poezie) aici s-a atins mesajul dizolvat în cuvânt prin mai multă concentrare dând naștere la substanță. deși textul este complex poate fi asimilat la prima trecere printr-o lectură responsabilă. Elaborarea poemului pare reușită din punctul meu de vedere ca cititor și exprimarea mai deschisă spre împlinire. Desigur că părerea mea e doar una și poate nu coincide integral cu a altor cititori, dar ceea ce îmi place nu necesită argumentare. ea vine din mesajul perceput ca atare. poemul pare puțin "revoltat" de multe metafore și imagini, dar ele rotungesc și cred eu, locul lor a fost bine stabilit. și totuși mi-a plăcut întregul, citez doar parțial "setea de viață nu cîntărește ce cade din balanță și nici ce rămîne cuvinte jupuite din cuvinte tristețea brută adîncită în cearcăne strigătul omului care se îneacă" cu sinceritate, în așteptarea altui poem la fel de reușit teo, | |
| = aici...dincolo | Plopeanu Petrache [23.Feb.08 18:55] |
| Un anotimp al trecerii, mă întreb ce fel de trecere, pentru că este cert, nu este o trecere de la un anotimp la altul ci de la o stare la alta, de la o stare de moarte la altă stare de moarte, pentru că și morțile au mai multe planuri identificate în coaja descompunerii. Am pornit de la "raze incidente" și am identificat două stări nu două lumi, pentru că a doua lume se găsește dincolo de oglindă și nu are nimic de-a face cu incidența.Aici, este otrăvirea, izolarea, revolta, îngenuncherea, fierbințeala, dizolvarea, descompunerea, devorarea și jupuirea. Dincolo, în oglindă a rămas răsuflarea, fereastra, zidul, chemarea, valul, tărâmurile, ploaia, războaiele. Între cele două, stau cuvintele jupuite în strigătul celui ce se îneacă în descompunerea sa veșnică, acolo și aici. Îmi place ceea ce ai scris Ecaterina și cred că veșnicele cuvinte, de la facerea lumii până azi, oricât ar încerca unii să le jupoaie ele rămân să ne arate mereu altfel drumurile, aici, dincolo Cu prietenie PP | |
| = mulțumesc | Ecaterina Bargan [24.Feb.08 14:57] |
| Teodor, îți înțeleg supărarea referitor la construcție fiindcă te-ai obișnuit să scrii și să citești poezii într-o formă mai verticală. diversitatea nu strică niciodată, mai ales cînd se bazează pe încercări. mulțumesc pentru oprire și gînd bun. PP, da, o trecere prin stări între aici și dincolo. la mijloc rămîne mereu ceva care depășește puterea omenească de înțelegere. mulțumesc pentru eleganța analizei. | |