| = părere | Ecaterina Bargan [19.Feb.08 16:38] |
| Dorința de a ne tîrî pe brînci prin viață neîngrădiți de capacitatea de a auzi, a privi sau a contempla lumea așa întreagă și crudă cum este. Posibilitatea că temerile sedimentate adînc în ființă ar dispărea atunci, sau doar ne-ar absolvi de responsabilitatea de a cunoaște în întregime. "cordul-martor al miezului lumii" ar fi Dumnezeu ca un punct de echilibru și pulsație în plan secund între bărbat și femeie, regăsindu-i de ambele părți. Creați pentru a se concepe unul pe celălalt în retina oglindă. Între ispita cuvîntului și inexprimabil, timpul nu-și permite "un crochet" sau o deviație în resturi mucegăite sub pămînt cînd viața mușcă din noi fiecare an dens, fiecare iarnă. Se zice că tot ce avem, purtăm cu noi. Iubirea este și ea un sentiment care nu se pierde decît din indiferență și absență. Plasarea suferinței, agresivității, deprimării și tot ce duce la autodistrugere ca un triumf al focului alăturat celorlalte simțuri ce au deschidere spre cunoaștere. Adevărata metamorfoză și esență regăsită paralel în alți pași/ alte formulări anterioare culminează în finalul poeziei cu strînsă legătură și cu versurile introductive. | |
| = * | Cristina Sirion [19.Feb.08 21:44] |
| O sa incep cu finalul fiindca realmente mi-a lasat ochii aburiti ca dupa o impresie puternica, ca si cum transformarea aceea lenta in sare as fi incercat-o pe mine insami. Absenta purtata pe brate, vietatea devoratoare hranita dimineata cand privesti ochii pustii ai iubitului, sunt efctiv senzatii de o tarie devastatoare, daca te opresti asupra lor la alt nivel decat acela de simpla parcurgere de text. Foarte frumos "suntem pâini mici din care mai rupem o iarnă", in aceeasi nota. Intunericul fecund în care se înaintează pe brânci e prima imagine care m-a agatat, o invitatie inspirata de a parcurge poezia, desi am avut impresia ca m-am parcurs cumva indarat pe mine insami, prin timpul "pierdut în fărâme de viață" si uite asa m-a ajuns si mesajul lui "puterea de jos își spune cuvântul". Pentru mine, oarecum inspaimantator in mesaj, ca o avertizare pierduta. Foarte frumos in intentie si derulare. | |
| = . | George Pașa [19.Feb.08 22:10] |
| Pierderea unuia dintre simțuri ar putea duce la ascuțirea celorlalte, iar nuanțarea culorii, între alb și negru e în relație cu situarea ființei sub zodia viețiimorții. "Vietatea mică și rece" a devenit aici "devoratoare", inima nu mai vrea să cunoască acel gust de cenușă al pierderilor, de aceea privirea se îndepărtează "de lumea închegată". P.S. Am mai scris un com. la apariția textului, mult mai amplu și mai inspirat, dar am pierdut logarea și, din păcate, și intuiția! | |
| = primul vers, pretins adevăr absolut... | ioana matei [20.Feb.08 00:24] |
| încheagă mesajul, se pare, într-un spațiu foarte *coerent*... autoarei...fapt ce mie, lectorului, îmi pare un neajuns... "aș vrea să fiu surdă sau oarbă sau mută" | |
| = mulțumesc tuturor | Ela Victoria Luca [20.Feb.08 12:30] |
| Ecaterina, ai marcat punctiform aproape sub-inter-straturile de constelare a sensurilor, nici nu știu asupra a ce să mă opresc din comentariul tău pentru un feedback deschis, dar cred că acea "ispită a cuvântului" și taina necuvântării își au rostul aici cel mai bine. Cristina, dacă ai trecut - pe brânci - prin întunericul fecund al sângelui și ai simțit în fiecare dimineață, sub ochii tăi, cum te transformi în sare (cu toate sensurile incluse în acets proces), înseamnă că știi ce impact are "puterea de jos" și ce dureroase sunt creșterile, dar și cât de vitale. Pașa, s-o pierdut el în neant comentariul cel inspirat, dară uite, cel rămas vine și face punte între câteva poezii, ai prins firele invizibile și ai adus la suprafață versiunile "vietății" și distanțele ei mereu altfel față de "lumea (ne)închegată" Ioana, nu pretind și nici nu suport asemenea pretenții din partea oricui ar avea tendința să declame "adevăruri abosulte". Nimic nu e absolut (cu excepția Absolutului), iar omul nici atât nu are această putere spirituală. Doar tinde spre. Da, uneori chiar aș vrea să fi fost fără unul dintre simțuri sau poate pt câteva secunde/ore/ani chiar suntem și muți, și orbi, și surzi etc., la atâtea lumi din noi și de dincolo de noi. Mulțam tuturor, Ela | |