| = catoblepasul | Liliana Onescu [24.Feb.08 17:17] |
| Navigând dau tine, de poezie și de acel înger care mereu e prezent (sper să fie prezent cu adevărat) în poeziile tale. Cumva "Gimel" mă suprinde, e reîntors către (un) februarie și într-o căutare cum nu se poate mai singuratică și derizorie, ca missing something. Gimel e singur? Cumva păstrează aceiași tristețe pe sunete înalte ca și în celelalte poezii postate aici, deși fac parte din etape diferite. "e o tejghea lumea noastră", tonul acela de "a nu avea scăpare" și așteptarea... Îmi dai senzația că înaintea tuturor stărilor, nu e decât așteptarea care se consumă pe sine, precum catoblepasul din romanul lui Flaubert. Acea creatură imposibilă care se consumă începând cu picioarele. Deși, mie întotdeauna creatura aceasta mi s-a părut cea mai bună dintre toate. Cât despre timp? Ce-ți pot spune decât că aproape nici nu a trecut. :) | |